Am o noua jucarica: zmeul! Dupa ce am vazut cum se joaca cei care stiu sa se joace, mi-am dorit sa invat si eu, macar sa il tin in aer si sa fac mici valuri. Inceputul a fost fucking nashpa. Imi duceam mainile, cu tot cu sforile zemului, cand la cap, cand la nas, cand la fund, cand la stanga, cand la dreapta, numai cum trebuie nu! Efectul? Garanat: de cate ori puneam mana pe zmeu , cadea in creieri! Asa ca primul meu zmeu, la maxim o jumatate de ora dupa ce l-am asamblat pentru prima oara, si-a cam rupt nasul. In fine, nu foarte rau, este functional inca.
Important este ca, dupa multe manevre gresite si zmeu zburatacit prin boscheti, am invatat abc ul . Iar dupa ce m-am invatat, m-am jucat atat de mult ca ma ustura fundul. La propriu. M-am cam uitat in soare tricotand la sforile zmeului si dupa ore de stat in vant (neaparat vant !) si soare am realizat ca am spinarea prajita.
Ce fac eu acum (iesit a treia oara 😀 )
Ce fac oamenii pasionati cu adevarat? Pai era un pusti, cu un zmeu mare cat casa, care se dadea cu placa pe apa, tras de zmeu. Super tare!
vorbepe.wordpress.com 