Sunt ani de când, din timp în timp, merg la un centru pentru copii care ține de stat și duc câte ceva. De fapt, mergeam că acum nu mai avem voie să facem bucurii copiilor și nici nouă dăruind altora.
De ce spun că ne fac nouă viața mai frumoasă prin faptul că le dăruim lor? Într-o zi de Crăciun am mers cu o sacoșă de nimicuri. Aveam o jachetă roșie și o căciulă albă pufoasă, iar puținii copii care erau în centru au țopăit strigând A venit Crăciunița! Mi-au făcut Crăciunul mai frumos!
În weekend mi-am făcut timp să ajung, după multă vreme. Unul dintre asistenți a ieșit și mi-a zis că nu au voie să primească. Dacă vreau să vin în timpul săptămânii, în programul de lucru și să vorbesc. De vrut vreau, dar nu prea pot!
Mergeam de obicei în weekend și duceam diverse pentru copii din centru, de cele mai multe ori fructe. Cu niște ani în urmă, mai duceam mici cărți de colorat sau jucării simple. Mă bucura să dăruiesc, mă bucura să știu că acei copii se vor simți băgați în seamă, că vor simți că oamenilor le pasă de ei.
La un moment dat, am fost în timpul zilei, am stat cu personalul centrului inclusiv conducerea, propunând să fac voluntariat. M-am apucat să caut ce am nevoie și m-a apucat groaza, dosarul era mai gros și mai nebun decât dacă ai fi depus o cerere de credit! Am fost am luat cazier, mi-am luat adeverință de salariat, diverse. La un moment dat m-am oprit cu documentația din lipsă de timp. Am ales ca în weekend, din timp în timp, să duc fructe. Până acum.
Voi găsi până la urmă un ONG pentru copii, eu voi putea continua să fac ceea ce mi-am propus și promis. Dar cât de moral e ca un sistem să ia bucuria unor copii care, oricum, nu au prea multe?
vorbepe.wordpress.com 