Amintiri din vacante · despre mine · Tara mea cu ochi frumosi

Se ia

Am fost in Brasov zilele acestea. Superb oras si ma bucur sa il revad oricand. Trebuia sa aranjez niste treburi pentru firma, dar in acelasi timp  vroiam sa imi acord si niste timp pentru si cu  mine insami in Orasul Coroana. Ceea ce am si facut. i-am propus celei mai bune prietene sa ma insoteasca ca sa ma pot bucura cu cineva drag si de timpul liber. Am purces vineri dimineata la drum ca doua zane. Aveam un sentiment bun in ce privea munca, asa ca…

Timp pentru suflet

… am avut grija sa ne acordam timp pentru sufletele noastre. Ne-am oprit  pentru scurta vreme la Manastirea Ghighiu. Relatia mea cu Dumnezeu nu se incadreaza in canoanele tipice, reglementate de biserica ortodoxa,desi merg la biserica fiindca acolo mi-e mai usor sa ii vorbesc.  Ritualul bisericesc, legat de rugaciune, viata- moarte, am inceput sa il  invat de curand, asadar, de-a lungul timpului rugaciunea mi-a fost o discutie personala sau, cand ratacesc, o cearta personala, cu Dumnezeu.  La Ghighiu am ajuns catre sfarsitul Sfantului Maslu, am asistat la ultimele 10 minute din slujba. Am mai invatat o chestie noua,  ce este Maslu. Oricum, discutia mea cu Dumnezeu a pastrat lina personala.

Alice in Wonderland si Iepurele intarziat

Am continuat drumul spre Brasov. Nu am scapat nici de cozile lungi de pe Valea Prahovei, de stilul sportiv de a conduce pe drumul melcului: viteza a intaia-oprit. Asa am ajuns  tarziu, dupa pranz, in Brasov. Pe la oras 5 dupa  ma  adunam de la treaba si ma intalneam cu prietena mea, dar in loc sa ma gonesc catre Bucuresti, am ramas in orasul de pe Tampa sa ma intalnesc cu citadela si cu mine insami.

Am facut o lunga plimbare. Am luat-o stanga sau dreapta dupa cum ne-a suflat sufletul.  Ne-au chemat stradute mai putin  cunoscute ochiului turistului, iar noi le-am ascultat chemarea. Asa am ajuns pe strada Faget.  Treptele catre strada n-au strigat si ne-am asteptat, ca Alice in Tara Minunilor,sa ne trezim in alta lume, iar Iepurele sa ne sara in cale. Nu ne-a sarit niciun Iepure  sa ne spuna „I am late, I am late, I am late!”  Dimpotriva, ne-am luat tot timpul! E un  altfel de lume, altfel de Brasov, e un taram al minunilor, chiar fara iepure!

Al doilea pub

Am haladuit asa ore in sir. La un moment dat, ni s-a facut sete. Unde mergem? Al doilea pub, restaurat sau terasa care ne apare in cale. Al doilea local care ne-a iesit in cale a fost Vintage pub. Am urcat la etaj, nestiind cat de fitza de fitza e localul. Prea fitza pentru sufletele noastre. Am stat totusi, am sorbit cate un pahar de ceva (eu, recunosc, printre altele si un gin tonic), ne-am uitat la fotografiile pecare le-am facut in centru si pe strazile orasului. Ne-am luat picioarele la spinare cand s-a pus problema ca trebuie sa ai o  sticla de alcool pe masa fiindca incepe programul de clubing.  Eu si clubing-ul nu am fost niciodata prieteni, asa ca …

 

Pe cand plecam am observat cat de atipica eram pentru acel loc: eu in pantaloni trei sferturi, maiou si sandale sport,majoritatea populatiei feminine se legana pe tocuri foarte inalte, in rochii vaporoase, cu fete acoperite  de machiaj brut. Clar trebuia sa o intindem elegant, asa cam ca rochiile gagicilor!

Corina Stefan, eu

Ne-am leganat prin centru pana la Sergiana. Am ajuns in dreptul intrarii  si pe principiul „hai!” i-am propus prietenei mele sa intram sa vada de ce imi place acel loc. Era deja trecut de 11 noaptea. In ciuda orei tarzii si a faptului ca nu ne era tocmai foame, locul ne-a imbiat sa gustam ceva. Eu m-am bucurat de o supa gulas,dupa ce am mancat cu pofta jumari cu ceapa din partea casei. Nu-s o diva, dar de obicei mananc sanatos, asa ca o deviere traditional – gustoasa mi se permite! Ne-am simtit tare bine, servirea e ireprosabila,mancarea e buna, caramida, obiecte traditionale, vitralii pictate… locul e  imbietor!

jumari Sergian Brasovgulas la Sergiana

Se ia! 

Am decis sa ne mai plimbam putin pe strazi sa ardem din caloriile pe care le ingerasem la Sergiana. Am luat-o agale spre Piata Sfatului. Ne-am pornit ca niste turiste constiincioase sa facem fotografii chiar in fata Sfatului.

Brasovul noaptea

Braasovul aotea in Centrul vechcentrul Brasovului

In spatele nostru apare un tip calare pe o bicicleta si incearca sa ma”agate” cu un text fumat  de genul „vreau sa fac o poza cu tine”. Trist, foarte trist! Ii raspund ca eu nu vreau sa fac fotografii cu el,dar imi poate face o fotografie  cu prietena mea. Mi-am simtit prietena incordata, am aflat doar la urma ca ii era teama ca tipul va fugi cu telefonul in loc sa ne faca poze. Onest nu am avut o grija de genul acesta, mi-a parut doar un tip care, in mod trist,  isi cauta fericirea in Piata Mare.

Ne-a facut fotografii. Nu a fugit cu telefonul, dar a vrut sa faca cunostinta.  A intins mai intai mana spre prietena mea. Am auzit-o pe ea prezentandu-se  cu alt nume. Am facut la fel  si am dat mana. Pe cand imi strangea mana i-am vazut ochii marindu-se. :)) Nu se astepta la ceva de genul… altfel de mana!M-am distrat pe cand, instantaneu, si-a freacat mainile intai de pantaloni, apoi una de alta ca si cum ar fi incercat sa se spele de atingere mea.  Nu m-am putut rabda si hohotind i-am zis: „Ai grija ca se ia!” I-am vazut mutra inspaimantata in timp ce spunea „Doamne fereste!”  Fara   sa ma uit inapoi, cocosandu-ma de ras, i-am strigat ceva de genul „ai grija pentru ce te rogi!”/ ce iti doresti. Prietena mea incerca sa imi pondereze rasul, numai nu ma puteam opri.

Am incercat sa plecam spre hotel pe jos, dar eu , cel putin,  eu la ora aceea prea tarzie ma simteam ca blonda in sensul giratoriu, asa ca pana la urma am luat taxiul.

Am fost tentata sa spun „se ia” a doua zi in una din franchizele Carrefour pe cand vanzatoarea ezita sa imi puna restul in palma. Am lasat-o in nefericirea ei, ca parea trista si tracasata.In plus, m-am gandit cat de rau ar fi putut reactiona ceilalti cumparartori din rand. Naspa, cand  te gandesti ca eu am un flecustet de handicap!

Ne-am intors catre Bucuresti pe Brasov – Cheia- Ploiesti, ne-am bucurat de peisajul mirific si nu ne-am intristat la multiplele semafoare pe care le-am intalnit pe drumul in constructie. In locul acela timpul a stat in loc, iar iepurele din Tara Minunilor a plecat grabit.

Cheia

4 gânduri despre „Se ia

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s