ganduri

Ratingul care este ne conduce

Ratingul care este ne conduce

Daca nu a aparut la TV, nu s-a intamplat se spunea odata. Cu alte cuvinte, potrivit acestui moto, televiziunea dicteaza ritmul si ceasul vietii, iar viata fiecarui individ este influentata de a fi sau a nu fi la TV.

Am ajuns la consluzia sau mai degraba mi s-a atras atentia ca suntem condusi de rating. Nu de politic, nu de politici publice, nu prin noi insine, ci de audienta. E un circuit rotund si logic: televiziunile vor audienta, difuzeaza stiri pentru a creste audienta, audienta e adusa de scandal, mai exact de “senzational”, “incendiar” si stiri proaste, ca mai apoi sa se reia ciclu… intr-un perpetuu incendiar al zgomotului fara fond.

La prima vedere suna ca o formula exagerata, dar … nu, televiziunea dicteaza viata de zi cu zi. Agenda zilei este data de televiziune. Oamenii, vinovati sau nu sunt judecati la televizor. Prezumtia de nevinovatie pare incerta atata timp cat o gasca de indivizi galagiosi isi dau cu presupusul cine este vinovat. O persoana asupra careia planeaza suspiciunea in mod logic, e scoasa nevinovata la televizor.

Un scandal este amplificat sau redus la tacere printr-un alt scandal. Stirile dau ceasul inapoi. Stirile aduc sfarsitul lumii. Tot stirile vin cu leacuri vindecatoare sau cu panacee universale care, dupa o vreme, cand ratingul a scazut , devin ucigase. La TV vezi cum tanti mondena se paruieste cu cealalta fiindca ambele au avut o zi proasta la coafor. Apoi, tot de dragul audientei se pupa in fata camerilor de luat vederi.

Intr-o zi un politician e bun, a doua zi e slab si corupt. Dupa alta saptamana, politicianul redevine formator de opinie cu cel mai minunat proiect pentru tara. Galceava politica nu are sens si nu prinde contur in Parlament , ministere sau Guvern pana nu e vazuta la televizor. Poate de aceea multi dintre cei care ar trebui sa munceasca in folosul celor care i-au ales sau desemnat semneaza mai des condica televiziunilor decat a institutiilor din care fac parte.

Un proiect nu exista pana nu apare in media si este bun sau rau dupa cum dicteaza politica editoriala a televiziunilor. Iar politica editoriala stie sa nuanteze mesajul astfel incat un proiect sa fie bun sau rau. Nuantele se schimba si ele … in functie de audienta.

Astfel ne invartim intr-un ciclu perpetuu: televiziune- audienta- public… si sa nu uitam banii!

Pana la urma, ce aduce rating?

E suficient sa zapezi canalele tv serile sau intr-un weekend si sa iti dai seama ce aduce audienta: crima, scandal, tzopizme, barfe. Calitate? 0 Model de viata? Iar zero. Rolul media in a educa populatia? …

Sa nu intelegeti ca dau vina pe profesionistii din televiziune, radio sau canalele media scrisa sau online. In spatele acestor organisme care dau ora exacta a Romaniei sunt multi profesionisti care isi fac meseria bine, in masura in care pot si li se permite. Sunt multi jurnalisti au ajuns sa isi faca “treaba” asa cum li se cere pentru a-si pastra salariul, pe care de multe ori ii simti , chiar dincolo de micul ecran, nemultumiti, obositi sau lipsiti de putere in a schimba ceva.

Sa revenim la subiectul nostru. Cine creeaza audienta? Cei care se uita. Cu alte cuvinte cei care se uita… majoritari ca numar. Cei in minoritate tac, chiar daca au preocupari decente . Un exemplu concret. Luna trecuta eram la sala si intr-o emisiune TV era vorba despre nasul uneia Tonciu. Au existat cateva comentarii intre cei din sala “Uite cum arata, ce i-au facut?”. Am avut proasta inspiratie sa intreb cine e Tonciu si ce a patit la nas. Am auzit cateva voci revoltate si uimite de faptul ca eu nu stiam cine e Tonciu. Am recunoscut ca nu stiu si am incercat sa aplanez discutia, ca sa nu sara pe mine haita de sustinatori… care cresc audienta.

Stirile, sterilele

Uitandu-te la televizor iti dai seama si ce aduce audienta: crime, accidente, morti, scandaluri de tot felul. Stirile incep cu “senzational”, “extraordinar” sau “adevarul despre” ca unicul adevar valabil. Aceeasi informatie e disecata din multiple unghiuri de vedere si ai senzatia ca privesti alt “adevar”.

E o miscare circulara care nu se mai sfarseste: scandalul naste audienta, audienta naste scandal. In final, adevarul este undeva la mijloc sau in ochii privitorului. Trebuie doar sa luam fiecare punct de vedere si sa tragem o linie mediana. Senzationalul poate fi oriunde, nu numai intr-o stire, in fiecare zi intalnesti un om sau o fapta senzationala si cu toate aceaste nu apar la stiri.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s