Uncategorized

baaaaack cu o portie de cauciuce

Dupa o lipsa indelungata pe blogosfera,m-am intors.  Experientele, unele  buna,altele mai rele,poate chiar grave,m-au facut sa consider ca trebuie sa pretuim si sa ne bucuram de tot ce avem. Nu stiu daca m-am regasit, nu cred ca regasit este cuvantul potrivit(mai degraba reinventat), dar stiu ca vreau sa ma bucur, sa traiesc si sa pretuiesc tot ce am si tot ce traiesc mai frumos.

Suna filosofic si credeti ca trec prin cine stie ce trairi extraordinare gasind inaltarea… whatever? ei,nu nu exista astfel de binecuvantari. chestii naspa au fost, dar alea m-au facut sa ma bucur de revigoranta si antrenanta preocupare de a-mi gasi cauciucuri de iarna care sa nu ma cocoseze la buget si care bineinteles sa fie potrivite pretentioasei jante de 16 inch a noii buburuze. Aproponos  de noua buburuza, ma mai  impaunez, mai nou, cu numarul de jmecher pe care mi l-am tras, in conditiile in care numarul provine de fapt de la numele meu (din cate vad la stiri, totusi nu m-am initialele mele nu duc spre institutia potrivita- poate era bine sa ma cheme Paula Roxana Exigentu sau orice sa duca cu gandul spre administratia presidentiala).

Asadar, ziceam ca traiesc cu tarie si intensitate, mai mult cu intensitate decat cu tarie, gasirea de cauciucuri. E  misto cand intru in vulcanizare/ depozit/ magazin si astia ma vad muiere si ma mai iau  cu sunteti sigura ca asta e dimensiunea? (in gandul meu ii spun prietene trezeste-te sunt femeie, stiu clar ce inseamna diamentru!)eu nu am asa ceva cu alte cuvinte nu te uiti la tine ca esti femeie, esti sigura ca nu vorbesti prostii?  iar eu cu o siguranta din ce in ce mai mare, ca deh, stiu ce vreau, sunt cunoscator deja, le arunc in scarba o replica de genul cautati mai bine ca asta e dimnesiunea, mai invata meserie,… sau vezi ca janta are 4 prezoane… Ei dupa faze de genul asta simt uimirea si, desi o disimuleaza prin indiferenta, o oarecare admiratie.

Cauciucurile le vreau pentru drumul de  Revelion pe care il voi face la Sibiu. Chiar daca vremea e buna acum, mi-as dori sa nu raman intepenita pe drum cu tot cu buburuza si cele doua fatute cu care merg.  Ei  sper sa continuu sa traiesc orice cu aceeasi pasiune pana de revelion si pasiunea cautarii de caciucuri cu dimensiuni de fitze ajustate la propriul buget sa se transforme in frenezia gasirii… le promit ca asfaltul le va iubi si le va mangaia circular toti km pe care ii voi parcurge cu buburuza incaltata in ele.

Altfel, in lipsa cauciucurilor,  pot sa consider ca peste iarna am masina bibelou de portelan.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s