Uncategorized

Naspa

A fost o perioada anosta. Plictisul a alternat cu o stare maxima de draci. Am mai avut si doua zile in care am incercat sa nu fumez, pana la urma „micul monstru” pe care il descria Allen Carr m-a cam batut si am fumat.Azi am pipat aproape de ce stiu eu sa pipez, dupa o saptamana in care macar imi redusesem cota la fumarit.De fapt, cam toata saptamana m-am luptat cu „nu imi aprind tigara, cel putin nu acum”, am avut sedinte cand mi-am dat foc la valiza, pipa, fara sa imi dau seama, din gest reflex.

Luni am fost vraiste de la prima ora. Era sa daram motoreta, chiar inainte de a porni la drum. Capcauna cum sunt, am pus cricul pe un damb, cricul s-a pliat si, sincer, nu stiu unde am gasit putere in corpul asta  de liliput  sa intorc pitica (care totusi are 113 kg) din avantul vertiginos spre sol. Pe la pranz  m-am gandit (sau nu?!!!) eu ca ar fi sexi sa calaresc o linie de tramvai si era sa ma imprastii. Senzatii tari si transpiratii reci! Dupa faza asta am fost coca toata ziua. Saptamana a debutat minunat!

Miercuri, cred, m-am intors acasa cu tramvaiul, fiindca mi l-am lasat pe cracanel la munca. Cand am plecat de acasa, nu am luat in calcul faptul ca ma voi intoarce „intre oameni” si m-am imbracat ca la 15 ani si ca pentru o zi frumoasa de vara . Sau pentru miscat curu cu masina. Asa ca m-am trezit in ploaie, adapostita doar de o sapca, cu pantaloni trei sferturi.Distractia, inclusa in pretul de 1.3 lei al biletului,  a venit in tramvai. Am avut un mega recital! Suna ceva de genul „brichete, servetele….douuuuuaa la unnnn leuuuuu”, „leucooooooplaaaast douuuuua la un leuuuu”, „seeeervetele umede …unnnnn leu”. Soprana avea tinuta de gala: fusta luuuunga, inflorata, in loc de palarie un batic, iar pe post de poseta, o sacosa din care scotea minunatiile carora le inchina ode. Misto! mai merg cu tramvaiul sa am parte de entertainment moca.

Am facut si sport! Fiindca a plecat amoreza septuagenara (da a plecat inca o data!) si nu am stresul ca mi-ar putea da foc la usa sau la masini, mi-am pus rolele in picioare si m-am dat dintr-un capat al holului in celalalt. O data, de doua ori! hai sa ma si intorccc… asaaaa… si in cealalta directie….. si tot asa cateva ore in sir, pana mocheta devenise o chestie dungata, cu model in relief. Nasol e ca nu stiu sa merg cu spatele, nu am stiut niciodata, iar pana invat eu, tarand mochetele mamei in mersul rotilor de role, s-ar putea sa innebuneasca si batranul. Iar cand o sa invat si o sa ma hotarasc sa ies in parc ca omul, s-ar putea sa vad ca a venit iarna. Bine, toate aste se intampla sub motto-ul „cand omul nu are de lucru, isi face!”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s