Amintiri din vacante · Tara mea cu ochi frumosi

Pe drumurile patriei

Vineri seara am plecat la prietenii mei care locuiescu undeva in Teleorman, la aproximativ 120 km de Bucuresti. Era trecut de 8 (pm), iar traficul era infernal. La iesirea pe una (din cele doua) dintre autostrazile din Romania se circula cu o viteza medie de 10 km/h.  Am facut aproape o ora pana la intrarea pe A1. Motivul acestei viteze innebunitoare? S-au apucat oamenii de lucrari si au raschetat tot drumul , iar soferii mergeau incet ca nu cumva sa se sparga masinile de sub fund. Nasol!

Iesirea pe autostrada - se vede indicatorul

Pe autostrada s-a mers binisor, relaxat chiar. La un moment dat, intre cele doua Bolintine … ei, ce-i asta? una, doua, trei, patru….douasprezece masini trase pe dreapta, cu avarii aprinse si triunghiuri reflectorizante in spatele masinilor. Buba! Soferii schimbau cauciucuri. Am presupus ca a fost o mega groapa pe autostrada care a cauzat sirul acela de pagube.  Langa breteaua de iesire de pe autostrada catre Bolintin Vale, alte trei masini trase pe dreapta, cu avariile puse si cu soferi harnici, care schimbau cauciucuri. Nasol. Am scapat fara daune de pe autostrada si am tot mers.

Am ajuns la prieteni cu bine, avand cauciucurile intregi, la fel si restul componentelor care compun o masina. Ne-am intins pana tarziu in noapte, mancand un papricas gustos facut de prietena mea si inchinand cate un pahar in memoria lui Mihai Viteazu.

Dimineata (catre pranz) cand am facut ochi m-am bucurat de soarele frumos de afara. Am iesit in curte si m-am veselit la imaginea pe care o lasa in urma lupta dintre anotimpuri. Zapada, care acoperea odinioara intreg intinsul, se strangea de cald. De sub paturicile sparte de nea isi faceau timid aparitia smocuri verzi de iarba.

Lupta dintre anotimpuri

Un fir timid de iarba

M-am invartit, m-a rasucit, am fotografiat turla bisericii din satul vecin, zapada ce se topea pe streasina, cuibul de pasari ce se incropea frumos in copacul odata decorat pentru Craciun… M-am bucurat de primavara.

biserica

Picatura la streasina

Cuib

Nu eram singura care se bucura de vremea buna. In toata aceasta topaiala sub soare am fost aproape tot timpul insotita de ….

Piedone

Da, ati citit bine . Piedone. Nu va imaginati un rotwailer. Piedone este un puiut, la vreo 6 luni, pe care prietena mea l-a adunat dupa drumuri,din mila  (nu e singurul caine pe care l-a aciuat astfel in curte). Piedone latra gros precum un dulau, desi e departe de a fi vreunul. Inca!Era cat pumnul cand l-a adus in curte. Acum a crescut maricel, iar prietena mea din grija inca ii da vitamine si napolitane (pentru ca nazbatia de catel le vrea).

Moaca de Piedone

Pe la pranz ne-am hotarat sa mergem sa mancam in Alexandria. Nu pot sa descriu traseul parcurs. Hartoape, baltoace, flescaiala, mizerie, offroad pe onroad…

Locul unde am mancat era chiar fain. Cel putin, surprinzator de dragut pentru mine care aveam o parere cam aiurea despre Alexandria, oras pe care il tot vad din copilarie.  Am mancat bine si  am purces spre Bucuresti.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s