Uncategorized

Labareala de mall

Am fost duminica seara la renumitul, maretul Sun Plaza. Era o dupa-amiaza de weekend pe cand traficul pe Oltenitei in mod normal ar fi trebuit sa fie mai lejer. Ei, de data aceasta era o buluceala de zile mari. La iesirea din parcare era o coada interminabila ce se intindea cat cuprindeam cu ochii. Prespun ca se tot ducea dincolo de ce putea cuprinde privirea mea. La intrare soc. Nu aveai unde sa arunci un ac. Copilasi, adolescenti, se inghesuiau si strigau cat ii tinea gura in fata unei scene montate la intrare. Dinspre scena o duduiala ce vroia sa semene a muzica.Pasesc cu precautie pe trepte, sa nu care cumva sa calc pe capul vreunuia sau pe cine stie ce capcana. Inaintez cu dificultate. Dau din coate, primesc coate si calcaturi pe picioare. Zeci de cacaciosi cu mucul la nas isi fluturau tigarile in ritmul duduielii idioate. Ma gandesc cutremurandu-ma a sila ca atat mucul de la nas, cat si cel de la tigare va ateriza pe jos. Intru pe usa mallului cu aceeasi greutate. Valuri- valuri de pustime se revarsa spre iesire, in timp ce altii se buluceau in interior. pe scarile rulante – furnicar al generatiei Twitter. Ma simteam ca o extaterestra ratacita intr-un balci. Nu imi plac generalizarile , dar am vazut tipare remarcabile : gagicile, mare parte  a lor de fapt, parca venisera de la un ritual tribal direct la mall. Boite pe fata, tusate, inrosite si smacuite de n-am vazut. Tinutele obligatorii alternative : blugi stransi pe buci, jachete stramte si cizme mai grosolane decat apreshiurile mele sau fuste pana in cur, ciorapi cu model si cizme cu franjuri. Cred ca nu m-am inselat la tenditele tribale!  Primul magazin pe care l-am vazut in cale a fost Mobexpert. Am intrat, pentru ca de ceva vreme imi caut un dulap in care sa imi pun echipamenele de moto. Ma indrept vartos spre  magazin, gandind ca pustimea nu se va arata interesata in mobila. Wrong!!!! Putimea nu era interesata sa analizeze oferta furnizorului de mobila, dar era prima la a-i testa calitatea. Cum alfel decat prin tryvertising. Adicatelea se comportau ca acasa. existau cateva grupuri care se largisera pe coltarele expuse si isi beau sucul in jurul mesei ca la masa in sufragerie. Alti doi (probabil mergand pe premisa stundenteasca  aia  cu au cu cine, au cu ce, dar n-au unde) se giugiulea de mama focului pe un pat de mijloc. Erau imbracati totusi si , din nefericire pentru patul de culoare crem, erau si incaltati. Parca era invazia furnicilor rosii care cotrobaie si rod totul in calea lor!

Intru in Cora. Ne lovim om de persoana, cotrobaiala, nebuneala. Pun ochii pe un obiect electrocasnic super ieftin. Cum imi plimbasem fusele pe jos, decid sa intorc a doua zi motorizata pentru a cara obectul. Imi luasem doar un cos mic, iar dupa ce am achizitionat trei lulele- trei surcele de care aveam nevoie, am mers catre casa hotarata sa las cosul in mijlocul magazinului daca e coada prea lunga. Nu era coada la nicio casa. La casa la care m-am oprit aleator, dupa cum iesisem dintre raioane, nicio persoana in rand. Nimeni-nimicuta.

Ies din magazin. Nu mai era puhoi, miscarea era slaba. Duduiala nu mai exista. In schimb, erau obstacole cu nemiluita. Gramezi de mucuri de tigare (am zis eu!), sticle de alcool, cutii de bere, pachete de tigari, jeg cat vezi cu ochii (rezidurile nu prea erau conforme cu varsta populatie de acolo de  <- 18). Nimic in plus sau in minus fata de orice petrecere la care romanii au luat parte moca.

Dspre Sun Plaza nu pot spune prea multe fiindca nu m-am avantat mai departe de Cora (si la Cora am avut parte ieri   de povesti cu draci, spume si verbalisme, dar le spun maine, daca am timp si chef sa mai scriu). Mall-ul este mare, urias chiar. Nu prea sunt disperata dupa mall, nu imi place sa imi beau cafeau la mall sau sa imi fatai curul pe coridoare, cu blugii de sarbatoare- stransi pe cur, eventual cu sclipicele si -izdele, asa ca nu voi veni prea curand cu detalii despre mall ul din cartier. Cel mai probabil,  o sa trag cate o tura dupa cum mi se va nazari ca am ceva de cumparat de pe acolo.

Nu am nimic cu mall ul – asta ca sa nu imi mai sara lumea in creieri ca vai ce de locuri de munca si de bani la buget- am cu obiceiurile proaste pe care una fauna le raspandeste  in public. Un lucru bun: am cinematograf la botul calului!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s