ganduri · Uncategorized

Vand o poveste

Imi  vand masina.  Masina care nu e o masina, e o poveste. E Cracanel. E pitica, e buburuza.  E o mica poveste de iubire si de grija reciproca care pare sa se incheie cu prietenie. Si se incheie fiindca relatiile mele cu masinile trec intr-o noua etapa🙂

Mi se pusese pata ca vreau o alta masina, intrucat vechea pitica era o „tradatoare” si o papacioasa. Era tradatoare ca atunci cand mi-era lumea mai draga ma lasa cu curu’ in balta si mai vroia ceva schimbat. Asa ca m-m orientat catre o buburuza mai putin papacioasa si mai dragalasa. Am vazut-o pe Buburuza (Ford Ka rosu- evident e o buburuza!)  pe un site de vanzari auto si mi-a placut ea, mi-a placut si pretul (pe atunci preturile la masini erau umflate cu pompa) si am mers sa o vad. De la Bucuresti la Braila, sa o vad pe ea. Am vazut-o, testat-o, placut-o si am si luat-o.🙂 In doua ore eram cu un contract de vanzare cumparare in buzunar, o asigurare auto care intra in vigoare in 2 zile, o copie dupa talon si cam atat, pe atunci🙂 Asa, in limita contraventionalului in cazul in care mi s-ar fi spus ” „Xulescu cu grad yulescu de la Politia rutiera, actele la control „. Imediat ce am ajuns in Bucuresti am intrat in posesia cartii de identitate a autoturismului, certificate fiscale si alte cele. Era intr-o vineri, imi amintesc ca azi. Eram bucuroassa si nu regret nici azi decizia heirupista. Pana la mijlocul saptamanii urmatoare eram fericita posesoare cu acte in regula a buburuzei. Cand m-am intalnit cu fosta proprietara am intrebat-o in mod firesc cum se comporta masina. Mi-a raspuns „bine, doar daca nu vrei sa fii un mic Schumacher”. Nu eram Schumacher nici pe atunci, nici acum, iar acum stiu la ce se refera. Masina nu este una de dat talpi, masina este una functionala, pentru un locuitor (mai degraba locuitoare) al unui oras supraaglomerat.

Primele zile nici nu pot sa povestesc cat de crizoasa eram. Stateam pe geam si urlam la copiii care jucau fotbal sa nu care cumva sa imi loveasca masina.   In timp m-au invatat si, cel putin cand apaream eu, isi luau talpasita cu minge cu tot si se carau. Ieseam pe balcon de 100 de ori sa vad daca e bine pusa sa nu mi-o loveasca cu masina de gunoi. Era aproape patologic ce faceam, pana la urma era doar un fier. In timp ne-am imprietenit bine, bine. Eu nu imi mai dadeam curul jos din masina. Pitica la munca, pitica la cumparaturi, pitica de colo- dincolo. Asta si fiindca pitica nu mai era papacioasa, iar la consumul ei de tricicleta imi permitea.  Dimensiunile ei de buburuza pe patru roti imi permiteau sa o parchez in cele mai stramte locuri. A indragit-o si taica-meu. Mi-a parut bine fiindca facea ce facea si o mai spala putin, o mai aspira. Iar eu, fiind muiere si fiindca nu ma descurc cu diverse fineturi tehnice, am dus-o la service si pentru un rahat de bec de semnalizare care se beculea dement sau cand a trebuit sa imi curete butucul. Era pitica mea netradatoare, care a fost acolo cand am avut nevoie!

Acum, dupa ce am dat anunt pe net, imi dau seama ca pana la urma eu nu vand o masina, vand o relatie de doia ani din viata mea. Una draguta, rosie si haioasa. Un cracanel ce m-a purtat de colo dincolo.

De acum am un nou cracanel, frumos, mai nervos si  cu tot felul de butoane si butonase pe care nu le cunosc si ma pierd in ele. O bijuterie! Prietena care mi-a dat cracanelul nou a plans ca la despartirea de un prieten drag. Acum o inteleg. Si eu am fost o bocitoare cand am intrat in posesia noului cracanel, care a ajuns la mine in urma unei conspiratii frumoase si prietenesti.

2 gânduri despre „Vand o poveste

  1. Am citit mai demult articolul tau si m-a luat asa o tristete….ma gandesc la Rocky al meu. Si ma gandesc ca ar fi cazul sa ma vindec de boala asta a atasarii emotionale de unele obiecte…

  2. Am acest defect de ma atasa de obiecte, pe care nu prea le vad ca obiecte, ci ca pe niste prietene din viata mea. Trebuie sa recunosc ca nu ma vindec, sunt de trei zile cu Bombonica si deja mi-e draga, ii vorbesc (ce show), o urmaresc cu aceleasi apucaturi patologice. :)Dar asta sunt!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s