Amintiri din vacante · fun · Tara mea cu ochi frumosi · Uncategorized

Inca o zi in „Eterna sau fascinanta Romanie”

Azi a trebuit sa imi duc de urgenta  mama in Teleorman (din motive de deces al unei rude, in fine, o poveste intreaga inainte de a fi eu cea care sa efectueze drumul si motivele lui) dincolo de tinutul de Moromente. Cred ca si el s-ar inspaimanta, si-ar lasa tutunul din gura si ar scuipa a zeflemea. O multime tiruri si camioane mi-au impanzit drumul, unul chiar mi-a improscat parbrizul cu pamant, in timp ce, greoi, se deplasa cu viteza celor doi cai furati de fii „cei buni” ai lui  Moromete dupa ce i-ar fi adapat cu must fermentat .

Oamenii se plimba in susul si in josul asa zisului drum european, pana la urma pentru ei , tot o ulita este . Claxonezi pietonul care traverseaza aiurea in tramvai (in cazul meu  era o tanti la vreo 35 de ani) si ii citesc pe buze „ce pula mea vrei?”… intre timp eu gandesc similar.. ce … mea cauti pe aici?!! Prezenta mamei in dreapta  ma opreste sa vociferez, chiar sa strig ce gandesc.

Ziua a fost naspa. Cand am ajuns pe la jumatatea drumului am realizat ca fac eforturi sa tin masina dreapta. Trag pe dreapta, naspa! Cauciucul fata dreapta, dezumflat. Inca 5-10 km si m-as fi gandit sa reinventez cauciucul. Eram in Alexandria, in oras,  asa ca la primul semafor il intreb pe agariciul care astepta culoarea verde odata cu mine unde gasesc o vulcanizare. Imi zice  „faceti la semafor drepta spre Turnu,  dar mai bine tineti-va dupa mine”ma tin linistita dupa el, desi, de cand ma stiu, Alexandria mi-a dat fiori. Oamenii traverseaza pe unde le vine, in diagonala cu viteza melcului beat, soferii conduc incet, prea incet pentru un oras atat de gol, iar dupa ce ii depasesti ii apuca graba si fac tot felul de tumbe sa iti ajunga in fata. Ma tin dupa nea’.  La un moment dat semnalizeaza  brusc stanga si vireaza rapid. Tocmai venea un tir si opresc. Poate ca vreau eu sa vad ce drac se intampla cu al meu cauciuc, dar pentru asta trebuie sa ajung la vulcanizare mai intai.

Virez dupa ce trece tirul, iar pe teleormaneanul camicaze il pierd. Conduc incet pe acel drum din stranga. Gasesc si o vulcanizare. Pierdeam aer pe langa vintil. Nu imi amintesc sa fi luat vreo groapa, dar in fine, pe drumurile din Romania orice e posibil! Il rog pe nea de acolo, un tip bronzat (prima oara cand am dat cu ochii de el in cosmelia intunecata am crezut ca e bronzat din nascare, dar m-am inselat). Tipul a fost chiar ok. Mi-a rezolvat cauciucul cu buba si  mi-a umflat toate cauciucurile, mi-a verificat ca rezerva sa fie si ea in regula, mi-a povestit ce dude mai am … Dupa una si alta m-a vazut si nerebdatoare, ca deh, mortul nu intra in putrefactie in ritmul in care eu ma deplasez pe un drum european din Romania ! Si m-a  mai vazut si femeie de Bucuresti ! Si una de dimensiuni  de buletin la 14 ani! Ii platesc pentru ce a facut si, suplimentar, pentru meticulozitate si plec. Oricum, tipul a fost ok fara a ma desala!

Pentru cine merge de la Rosiori dinspre Alexandria stie ca la maxim zece km urmeaza Buzescu. Buzescu e un sat de  corbi (e suficient de political correct?) in care se inalta tot felul de palate si turnuri sclipicioase. Sunt interesante inscriptiile de pe magaoaie, ceva de genu’ „Nasu si corbu-frate”. Nu as vrea sa fiu nedreapta. Nu sunt agresivi, de fapt, abia ca mai vezi cate unul pe la poarta (cu ani in urma stateau in caruta cu covirtir, desi aveau ditamai casoiul cu lift din sticla). Mama mormaie in barba „zici ca doar ei au muncit!” replic rautacios „nu, zici ca doar ei au furat. dar fura unii si mai mult!”

In fine! continuu drumul si ajung la destinatie, stau cam o ora, timp in care fac rocada. Mama ramane acolo, familia indurerata merge cu mine. Nu vreau sa ma prinda noaptea prin satele acelea in care pietonii trec pe  drumul national ca prin grajdul vacii. Dau bice. daca pot. Drumul european e prevazut cu o banda pe sens. Si e sezonul pepenilor. Am depasit vreo 10 dube pline de pepeni  ale caror soferi nu aveau bunul simt sa realizeze ca nu conduc un Mercedes McLaren. Chiar si bulina mea cu incarcatura suplimentara se dovedeste greoaie si nu pot depasi fasnet orice. Basca au fost si vreo trei echipaje cu  pasari de sezon. Curcani, mai exact. Imi doresc sa nu ma fi prins offside, fiindca am ciupit acceleratia in localitate sa depasesc pepenarii, camionagii sau ce rahat de melci am mai intalnit in drum. Eu care nu sunt Gigi viteza am vazut  acesti cacanari drept catastrofe pe drumurile patriei! De fapt, pana la urma nu e vina lor, ci a celor care nu au mai facut sosele si autostrazi. Ce o fi zis bietul motociclist care m-a depasit pe o vitezana (singura motoreta care mi-a aparut in peste 370 km parcursi azi. oare de ce?) ?

In fine . Am ajuns in Bucuresti. Nasol, ca de obicei, traficul de rahat, strazi de rahat, gropi, santuri si acareturi. Mi-am dus si rudele la funeralii. Mi-am incheiat ziua tot nasol. Mi-am revenit acum scriind.  Acum sorb o bere si merg sa dorm. Sa inchei si eu precum Scarlett O’Hara?? Nehhh. Inchei cu noapte buna! A fost inca o zi in „Romania Land of Choise” , sau in tara „Fabulous Spirit”, sau in „Eterna si fascinanta Romanie”… pana la urma, aici, la noi.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s