Amintiri din vacante · fun · timp liber · Uncategorized

„De-a Dansez pentru tine”- boala nationala

Ca să nu mai afum pereţii, perdeaua etc, seara trecută am ieşit la o ţigare pe balcon. În spatele blocului, o ceată de copii juca betminton. Nimic deosebit. Numai că până să termin fumul, grupul s-a plicitisit, a lăsat de o parte paletele şi doi dintre ei au început să danseze. Un băieţel durduliu, la vreo nouă – zece anişori, strângea în braţe o fetiţă de aceeaşi vârsta, în timp ce fredona o melodie.  O lasă pe spate, o ridică, codiţa fetei se zbânţuia în aer, după cum se zbenguia şi ea. Voci din gaşcă au început să strige „hai să ne jucăm de-a dansez pentru tine.”  Am enumerat în gând toate jocurile pe care eu le-am jucat când eram mică :leapşa, de-a v-aţi ascunselea, „ţară, ţară vrem ostaşi”, „telefonul fără fir”, frunza, şotronul, elasticul, coarda… nimic de genul „dansez pentru tine”!

„Gaşca” era compusă din doi băieţi şi vreo cinci fete:unul dintre băieţi, cel pe care vi l-am descris, care părea şi liderul copiilor şi un al doilea, la vreo patru-cinci anişori care, în semn de confirmare şi să îşi arate talentul de dansator, a pus palmele pe beton şi a început să se învârtească, chipurile figură de break dance. Eu m-am distrat observându-l, nu ştiu cât s-a distrat mama lui acasă când a trebuit să îi scoată praful din hăinuţe.

„Hai să face echipe !” s-au auzit voci de fetiţe.  Lierul durduliu a confirmat, numai că, el fiind singurul mascul din gaşcă (pe ăl mic aproape nu l-a luat în seamă) a fost cam greu să decidă care cu cine dansează. Aşa că le-a aliniat pe alea mici lângă gard şi le-a pus să ţopăie. Pentru că dans fără muzică nu se poate, s-au pornit neiculiţă pe un „nananananaaaaa” de răsuna cartierul. Aliniate, codatele au început să mişte din picioruşe, din poponeţele pe care nu le avea, să se agite, doar, doar or  capta atenţia „selecţionerului”.  Şirul s-a tot mutat de-a lungul trotuarului, încât la un moment dat nu auzeam decât vocea liderului dudulos,care făcea ordine, nananaul pe cinci voci şi vedeam  o fetiţă într-o fustiţă galbenă, în cloş (care probabil nu se afla în graţiile durduliului, de aceea se ţopăia cât o ţineau picioarele şi fustiţă largă). S-a hotărât până la urmă :el dansează singur si fetele  fac ce face el!

„Hai să dansăm rumba! ” zic fetele, „da , rumba” aprobă şi băieţelul „un dans în care graţia…” . Fetele încearcă un „la lala” de rumba, dar nu le iese. Uneia dintre ele, codata cu care dansa dudulosul mai devreme,  vine cu ideea să danseze samba. Au continuat să se zbenguie lălăind un fals samba, fetele aliniate lană gard, dudulosul în mijlocul străzii,iar cel mic pe partea opusă, stingher.

Am intrat în casă recitând  ca Maria de la radio guerrilla „a innebunit poporu’ cu televizorul”  …

O să pun şi imagini… Promit!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s