Gratuit la teatru

Pe 28 octombrie, incepand cu ora 10.00 pm, teatrele din capitala culturalizeaza bucurestenii moca.

 

Teatrul Odeon

Ionesco 5 piese scurte

 

Teatrul de Comedie

Sunt un orb

 

Teatrul Mic

Poimaine alaltaieri

 

Teatrul Foarte Mic

Ma tot duc adaptare libera dupa W.Shakespeare

 

Teatrul Act

Capra sau cine e Sylvia?

 

Teatrul Luni de la Green Hours

Sta sa ploua

Undo 90 dupa Do Over

Teatrul Montage la Galerie

Trei nopti cu Madox

Lulu’s Room

Stage Psychosis

Dance a playful Body

Hrană pentru suflet şi hrană cu suflet

A trecut ceva timp de când nu am scris,  povestea s- a întrerupt, dar parcă ar trebui să continuu.

Se lăsa seara peste munţi şi era cazul să tot mergem. Din faţa cabanei  Floare de Colţ pleca cel mai haios alai de nuntă. Pe maşina gigant a mirilor se vedea afişul cu proaspăt căsătoriţi, iar zgomotul zăngănelelor atârnate de maşină abia se făcea auzit, acoperit fiind de huruitul huidumei care se lupta cu drumul stâncos. În rest nici ţipenie, nicio creatură în jur şi nici nu a mai apărut nimeni. Era cel mai tare alai de nuntă pe care l-am văzut vreodată şi nu cred că voi mai vedea curând unul, care să îmi placă la fel de mult!

Din întuneric, la un moment dat, a început să  sclipească ceva. Luna se lăsase peste lacul Bolboci, iar lumina ei reflectată peste luciul apei, ieşea parcă din adâncuri.  Aruncate pe cer se vedeau stele, nori umbroşi ieşeau din munţi, pierzându-se, mai apoi, între alţi munţi. Ocolim lacul,  trecem pe sub cheile Tătarului  şi mergem tot înainte ca pionierii.Nu mai era mult până la hotel.

Hotelul era în renovare, aşa că am făcut echilibristică cu bagajele până la o uşă,  ne-am aruncat genţile pe acolo,  ca mai apoi să intrăm, cu mâinile în buzunar, pe alta. Am recuperat bagajele şi am urcat. Cu excepţia fetei de la recepţie cu care ne-am conversat la cazare, hotelul părea gol, numai noi ce mişunam pe acolo. Cu siguraţă pe nivelul la care ne-am cazat eram singuri, aşa că,  lăsând uşile larg deschise, ne-am foit dintr-o cameră în alta fără stres. Eram veseloşi şi, implicit, puţin  (doar puţin!)  gălăgioşi, aşa că un hotel “pentru liniştea noastră” pica perfect.

A doua zi urma să dăm  curs invitaţiei Ginuţei la ciorba de potroace.  M-am îmbarcat în maşină cu proaspăta mireasă şi am tot mers. Atât monstrul cu patru roţi, cât şi şoferiţa-  dădeau din pinteni peste coclauri fără nicio sinchiseală.După ce trecem prin Cheile Tătarului, ocolim lacul Bolboci, parcurgem acelaşi drum spectaculos în care nuanţele de verde, auriu, gri  şi albastrul cerului se amestecau spectaculos. Era o zi figuros-luminoasă, chiar dacă, în depărtare, un cer negricios, aducător de ploaie, poate chiar de iarnă, ameninţa Omul Bucegilor.

Hă, hă, hi, hi,cu  poveşti şi impresii de cu o zi înainte, am ajuns la Floare de Colţ. Ginuţa ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg şi cu “mânca-v-ar mama”, o întâmpinare din aceea sinceră şi plină de căldură, fără formalism de umplutură, care îţi umple sufletul.  Înăuntru călduţ şi bine. Gazdele reaşezaseră mesele mai puţin oficial, ca atunci când aşteaptă turişti, iar atmosfera era cald -primitoare. Cald fiindcă focul ardea vârtos, primitoare, fiindcă  Ginuţa şi Ginel se comportau astfel sinceri şi cu mare bucurie.

Ne-am aşezat la poveşti. Ginuţa are pentru fiecare suvenir din perete câte o poveste, la fel şi pentru fotografiile spectaculoase de iarnă cu muntele înzăpezit, cu Sfinxul troienit, frumos aşezate deasupra sobei. Ginel spune zeci de poveşti despre munte şi cu peripeţii pe care viaţa in munte le oferise. Le începea pe toate şi nu reuşeşte să termine vreuna din cauza limbuţiei noastre şi a nenumăratelor întreruperi. La fiecare întrebare şi întrerupere vine, ca argument, cu o nouă poveste… Oamenii ăştia doi mi-au intrat la suflet! Pentru ei muntele şi vieţuitoarele de acolo sunt mai mult decât mediul lor de viaţă, sunt personaje vii, fiecare purtând o poveste în spate. Vorbesc cu atâta pasiune despre Bucegi, Sfinx, Babe, Om, drumurile dintre munţi, încât te-ai îndrăgosti de toate acestea fără a le vedea vreodată, doar ascultându-i pe cei doi.

Fără a ne opri de la  porţia de poveşti, am continuat cu porţia de mâncare la fel de savuroasă. De fapt, gustoasă de-a binelea. Am început cu o ciorbă, nu de potroace, ci de porcuşor, bună- bună, acrişoară, cu multe legume şi grohăitorul tăiat bucăţele mici, cât să încapă în lingură.  Am ras castronul de ciorbă fără a scoate prea multe cuvinte. Poate doar grohăieli, similare cu ale animalului aflat acum în farfurie, venite din plăcerea de a mă îndopa cu papa cea bună! Au venit sarmalele. Nu am putut să zic că nu mai pot, nici nu m-am limitat la una singură, ci am preferat să îmi mai desfac cureaua puţin. La final mi-am dat seama că exista un ingredient aparte care făcea mâncarea aşa bună, poate cea mai bună mâncare pe care o poţi găsi în vârf de munte: mult suflet.

A urmat o nouă rundă de poveşti,  între timp au venit doi călători. Se pare că cine trece pragul odată la Floare de Colţ se tot întoarce. Unul dintre turişti părea un alt prieten venit în vârf de munte pentru minunatul cuplu şi pentru mâncărica lor bună. Ginuţa a povestit cu entuziasm despre experienţa de a fi naşă, am mai comentat o vreme. A venit timpul să cam plecăm. Prietenii mei nu îşi puteau găsi nişte naşi mai buni, nişte români, mai români de atât.

Locul acesta este miraculos.Oamenii sunt deosebiţi. Deasupra lacului Bolboci, curcubeul ce se ridicase îmi confirma  şi le ura prietenilor mei casă de piatră.

Nunta la Sfinx

Cu vreo lună în urmă buna mea prietenă, cea cu care hălăduiesc de obicei pe munte şi coclauri, planifica o ieşire la Padina. Ieşirea în sine nu era neobişnuită, ci doar faptul că fusese planificată cu atâta timp înainte, de obicei joi ne hotăram pentru vineri,  şi era la începutul săptămânii. Ca să nu fie loc de negociat, s-a ocupat tot ea de rezervări şi alte cele. Vara asta am avut doar o săptămână de concediu, aşa că nu era nicio problemă să plec şi să reînnod o mini- vacanţă.

Marţi, hai la Padina. Traseul era cunoscut. Am ajuns la  Moroieni, zonă de popularitate mondială, pe care Borat însuşi ar recunoaşte-o cu greu, din cauza unor vile colorate care au răsărit  ici şi colo. Aşa cum arată acum locul, prea puţin i-ar mai fi fost de folos eroului pentru figuraţie, numai în cazul în care peste noapte se transforma în artist şi ar fi folosit paleta pentru a sublinia că îmbinările coloristice pot duce la un număr infinit de nunaţe, una mai turbată ca cealaltă. Uite şi nişte case în stil Borat! Stânga către sanatoriu!

Nu ştiu ce boli se tratează aici, dar drumul e nebun rău! Pământul a fugit de sub asfalt (asta în loc de „i-a fugit pământul de sub picioare”:D  ), iar asfaltul s-a transformat în scorburi găunoase. Pe măsură ce urci, începi să ignori asfaltul, iar privirea  îţi e captată de spectacolul pe care toamna îl desfăsura în pădure şi dincolo de ea. Prima lună de toamnă şi-a lăsat amprenta frumos asupra naturii. La poalele muntelui, cum urci către Padina, copacii sunt arămii, roşii , galbeni cu pâlcuri de culoare verde printre. Pe măsură ce urci, apropiindu-te de platoul Bucegi,  brazii verzi mai lasă loc unui foios gălbui să se arate trecătorilor, iar la distanţă se zăresc vârfurile dezgolite.

În fine. Îmi sun la un moment dat prietena care îmi spune că e la Babele, la  Floare de Colţ. Pentru cine nu  ştie,  Floare de Colţ este căbănuţa fantastică a acelui cuplu minunat : Ginuţa şi Ginel. La ei găseşti cea mai bună mâncare din vârf de munte şi  asculţi cele mai frumoase şi mai înflăcărate poveşti despre Bucegi, mai ales despre Sfinx şi Babe.  Când am trecut de indicatorul de Babele au pornit şedinţele „ce drac? de ce la hotel? Hai sus! Vira la Babele!”  Aşa am făcut.

În vârf de munte pustiu, dar magnific. Toamna a ars verdeaţa dezvăluind munţi aurii, urcând spre coamă în degrade de gri. Deasupra cerul. Senin, frumos, clar.  În apropiere de cabana Piatra Arsă jnepeni verzi mai aruncă puţină culoare peste peisaj.

 

Ziceam pustiu? Aproape de cabana Babele apare un autoturism 4×4. Pasager în dreapta: un preot. Mmm. Ceva miroase.  Şoferul, un tip haios, zâmbăreţ opreşte. „Încotro?” „La Babele, la Ginuţa şi Ginel.” „Nu e voie, e interzis.” „ Mmm…de ce?” „Se întâmplă nişte lucuri acolo.” „ Ce?” „Ia dă ăla încoace” Din spate, o umbră pe care nici nu o sesizasem, întinde un aparat de fotografiat  „asta se întâmplă”.  Stupoare.  Sub patrafirul preotului, îmbrăcat în Napoleon se afla prietenul prietenei mele. Parcă era şi cununa aia de nuntă pe acolo…  din câte se vedea …  e soţul prietenei mele.  Adică… În fine… s-au căsătorit.

În faţă la Floare de Colţ pe maşina lor era un afiş mare „proaspăt căsătoriţi şi de maşină erau atârnate tinichele.  Nu mai era niciun dubiu. Apare ea. Îmbrăcată  pantaloni din fâş, pulovăr, încălţată în bocanci şi cu bucle maaaari, neobişnuite pentru o ţinută de munte.

Înăuntru, veselie şi ospăţ mare. Masa Ginuţei era plină de bunătăţi,iar pe lângă bunătăţi se vedeau pahare de miri şi naşi, marionete de mire şi mireasă de pe tortul miresei…  Am aflat apoi detaliile. Nunta se consumase la poalele Sfinxului. Au fost doar ei, mirii, naşii, popa şi fotograful. Vremea frumoasă le-a fost complice, norii au rămas sub Sfinx, munţii au fost martori. Ginuţa povesteşte cu pasiune şi rosteşte cum numai ea ştie să rostească „Sfinxul” , invocând parcă o divinitate.  Poate aşa e.  E natura aceea frumoasă şi nepângărită.

Am intrat în atmosferă şi cinstit evenimentul cum se cuvenea… Mâncărica cea bună a Ginuţei a devenit şi mai bună la un asemenea eveniment. Casă de piatră şi fericire! Mâncarea a mers ca unsă, vinul la fel. Dispută mai apoi între Ginuţa şi prietena mea că cineva trebuie să ia buchetul aruncat pe Sfinx. Fără ştire, eram singura “nuntaşă”. Nu am gânduri de măritiş, dar am mers şi am luat buchetul, pentru a primi florile pe care mi le-a dat muntele (după cum zicea Giunţa), dar şi din curiozitate. Oare aşa a fost? Am găsit buchetul.  Da, aşa a fost.

Am primit pozele de la nuntă. E o poveste. E un  basm…. Sau cum vreţi să spuneţi.  Dar frumos, impresionant, inedit.

De la Ialomita cetire

 Pana descarc grosul pozelor si ma apuc de scris, iaca o mostra de “tara mea cu ochi frumosi”:

 

 

Din nou acasa

Am fost plecata din Bucuresti pe motiv… de nunta de prietena. O nunta inedita, un loc spectaculos. M-am intors acasa

Padina

 S-a inventat meseria calator profesionist? As face-o cu drag.

Gradina zoologica online

Grădina Zoologică din Bucureşti, UPC România şi Animal Planet lansează pentru prichindei şi  pentru toţi cei interesaţi de animale  o grădină zoologică online. Proiectul, numit Digital Zoo, este o premieră în România şi doreşte să pună Internetul în mişcare în scopul educării copiilor.

Pe www.digitalzoo.kappa.ro animalele  (ursul, tigrul, pelicanul şi bineînţeles regele leu) pot fi privite live pe Internet, site- ul oferind şi informaţii despre povestea fiecărui animal, caracteristicile speciei, un album foto etc şi ştiri din lumea animalelor. Proiectul va fi funcţional de mâine, 24.09.2009.

Distraţi-vă bine la Zoo!

Surse: PMB

www.digitalzoo.kappa.ro

“Turistă în România” – s-a romanizat campingul

Mi-a plăcut mult la Ocna Sibiului. Faci plajă dacă ai chef, te plimbi, dacă nu ai chef de plajă, dar în primul rând e linişte, nu e balamuc. De aceeaşi liniste am avut parte şi în camping.  Proprietarul Campingului a dat seara un recital la terasa din camping, a cântat la chitara, atmosfera a fost plăcută. La 23.15  muzica a încetat,  după cum s-a promis, iar turiştii s-au putut retrage la somn. Aşa am făcut şi noi. Intru in cort, mă bag în sac şi aud un urlet. Era  câinele. Urla ca lupul! Mai rău e că bietul animal nu arăta a lup, ci a vulpe. De fapt, erau vreo două exemplare hibrid pe acolo. Maronii, de culoarea vulpii, cu urechi ascuţite precum vulpea, de înălţimea unei vulpi,  coada stufoasă şi arcuită precum a creaturii viclene…. numai că aceşti mici mutanţi erau putin mai laţi în spate, sugerând talia unui  câine! Iar acum să urle a lup! Vai de fundul mamii voastre cu cine v-o fi făcut! Nu trece mult că aud “buhuhu!”. buhuhu în măta că vreau să dorm! Câinele continua să urle, bufniţa să buhăie şi tot aşa până m-am obişnuit zgomotul de fundal (mult mai plăcut decât urlătoarea din Căciulata!) şi am adormit.

Dimineaţa deşteptarea, cafea şi hai să facem plajă. Nu se prea putea la ora aia, temperaturile nu seamănă deloc cu cele de la mare, la aceeaşi oră. Oricum am fost primii pe malul lacului fără fund.  Deşi era răcoare, nu se mişca nici frunza de vânt. Nici vorbă să îmi înalţ zmeul! Cu o zi în urmă prospectasem terenul şi deja ochisem în apropierea campingului un dâmb departe de cabluri electrice, lacuri şi copaci. Numai vânt să fi fost! Dar n-a fost să fie! Aşa că plajă, papă, apă… şi cam atât.

Timpul ca nomazii să îşi strângă cortul. Să îl strângi e uşor, aşa că lucrurile au mers strună. Mai greu a fost să ne punem “casa” în maşină, că deja se balamucise tot. Următoarea destinaţie : Horezu.  Graţie tehnologiei mobile dotate cu internet văzusem că există un camping, Trei stejari, în localitatea în care toată lumea se ocupă de olărit.

Mai mult am îndesat bagajele decât să le fi aşezat  şi am plecat, cu promisiunea de a reveni în Ocna Sibiului. Am  parcurs din nou valea Oltului, la fel de frumoasă, pe acelaşi drum spectaculos. Era o zi frumoasă, luminoasă, traficul relativ relaxat, aşa că am tot mers. Am trecut de Cozia, am făcut cu mâna din mers la campingul în care decibelii îmi zduduiseră timpanul, am ajuns în Râmnicu Vâlcea, am traversat Râmnicu Vâlcea… Am ajuns în Băile Govora, o staţiune de dimensiunea unui sat. Un sat frumos aş zice, aşezat între dealuri verzi, împădurite, cu case construite de o parte şi de alta a drumului, case, înalte cu brâu înalt (care sface parte din  beci, pentru a adăposti bunătăţile peste iarnă, după cum aveam să aflu) îngrijite, de oameni gospodari.

Am oprit în Băile Govora, pentru a ne dezmorţi,  să tragem un ochi şi să  vedem dacă există backup pentru cazare. În Băile Govora există un camping, unde te poţi caza la căsuţe. Slabe şanse să îţi întinzi cortul, cu atât mai slabe cu cât aceste căsuţe eru poziţionate în spatele unui ştrand  cu apă minerală, specifică staţiunii. Nicio şansă să frigem arătarea pe care o cumpăraserăm, obişnuiţi deja cu campingurile dotate cu grătar! Dar în lipsă de altceva ar fi fost bune şi aceste căsuţe. Necazaţi nu aveam cu să rămânem, la intrare în staţiune era un indicator spre o pensiune, iar în parcarea din faţa ştrandului erau oameni cu cheia în băţ. Oricum, planul era să rămânem la Horezu.

Zona este foarte frumoasă.  Traseul până în Horezu îl parcurgi suind şi coborând dealuri domoale, prin sate îngrijite. Drumul, la rându-i, e spectaculos (nu asfaltul, şoseaua, căci aceea e în reparaţii, am stat de două ori la stop pentru că se circula pe o singură bandă). Unduit, pe dealuri, din loc în loc traversează podeţe peste  cursuri de apă, linia şoselei preia ceva din specificul locului.

De cum intri în Horezu, până la ieşirea din localitate,   de o parte şi de alta a şoselei magazine sunt înşiruite vase din ceramică tradiţională, pitici de gradină şi bliblicuri ieşite din mâna olarilor. Descriam mai demult că îmi place Horezu, tocmai pentru acel aer tradiţional, pentru florile din curţi, de la festre şi chiar de pe marginea şoselei. Campingul era  la ieşire din comună, duă cum ne-a zis o localnică, aşa că traversăm localitatea uşurel.  Dincolo de case, pe partea dreapta a drumului, se vede o biserică veche, frumoasă pe care îmi propun să o văd după ce ne campăm. Îmi mai propun să merg din magazin în magazin, din atelier în atelier de ceramică.  Trei stejari! campingul! Tragem maşina în faţa campingului, dar ceva e dubios. Nu e nici urmă de cort, iar mare parte a căsuţelor par goale…. Chiar la intrare în camping  e o vacă cu un viţel  după ea. Mmmm. Nu trec două secunde  să ne dezmeticim când un ciuşmandel, în puţa goală şi cu un moţ roşu prins în păr, ne ţopăie prin faţă, aşa că ne căscăm ochii mai bine. Vreo două căsuţe mai jos, o nomadă veritabilă, solidă, cu batic în cap, d’aia cu fuste lungi şi bani în păr, întinde o covertură cu desene colorate (poate fi şi răpirea din Serai!). Din spate apare un alt puţoi mic. La următoarea căsuţă o altă nomadă, slăbuţă de data asta, dar tot cu fuste, bodogănea ceva în limba ei, probabil pentru cineva aflat înăuntru.  Iete nene s-au modernizat ţiganii, campingul a devenit şatră! 10-15 căsuţe erau populate de ţigani, aşa că nu e de mirare că restul campingului era gol. Am dat un ocol prin camping, până la recepţie. O ţigăncuşă mititică la 8-10 ani, frumuşică,  ne întreabă dacă vrem să stăm că sunt case. Mama a îngăimat ceva de genul că vroia să ştie dacă se poate pune şi cortul. Neconvingător! Deja mă gândeam cum ar fi ca eu să stau în cort şi şatra în căsuţe, iar când apăreau consorţii damelor,  cu pălării largi conducând căruţe cu covirtir, să dorească să ne lase nouă căruţa, să plece ei cu maşina. ) Am avut aşa o pornire să fotografiez toată scena (puradelu în puţa goală, ţigăncuşa frumoasă şi lăiaţă, alea bătrâne pe “prispele” căsuţelor, rufele colorate, întinse între copaci!) numai neliniştea că nu puteam contoriza populaţia din orăşelul nomazilor m-a calmat. Nici n-am mai trecut pe la recepţie. Aam ieşit val vârtej şi am intrat într-un atelier de ceramică de peste drum.Era gol, aşa că am fotografiat magazinul. Apare şi meşterul olar. Tinerel, în salopetă, murdar de lut şi de culori, cu mâinile mâzgălite. Îl întrebăm dacă mai este vreun camping în zonă, iar el ne răspunde zguduind din cap. Nu, dar ce are ăsta?Îi povestim că este populat şi cum este populat, părea să nu ştie nimic, deşi locuia vis-a vis.  Noi continuăm să ne mai uităm la ceramică, cam fără chef, cumpărăm un suvenir şi plecăm. AM mai oprit la un magazin de ceramică, ne-am uitat mai mult în gol şi ne-am cărat din Horezu. Nu am mai vizitat nici biserica, nici toate magazinele şi atelierele!

“Turistă în România”- O nouă zi, altă viaţă

După bairamul de cu o seară în urmă m-am cam trezit cu ochii în gură. E drept că, în clipa în care s-a oprit tămbălăul, am adormit ca un prunc. Deşi seara se lăsase răcoare, în cort, îndesată ca o larvă în sacul de dormit, chiar mi-a fost cald. Imediat ce m-am deşteptat, am băut o cafea, am mâncat şi am început să ne strângem “casa”. În vreme ce strângeam “patul”, cugetam că pe  cât de mult mi-a luat să pompez salteaua, pe atât de repede am strâns-o.

Purcedem din nou la drum cu destinaţia Ocna Sibiului. Chiar la ieşirea din Căciulata lucrătorii priponesc stânca în plasă, dar trecem lin, fără a prinde obişnuitele cozi de tiruri. Asta fiindcă le-au prins cei de pe contrasens, după cum am văzut mai târziu.Drumul  este spectaculos, şoseaua curge paralel cu Oltul, ieşi dintr-o curbă, intri în alta, iar râul te însoţeşte pe partea dreaptă, muntele pe stânga. Este o zi senină, aşa că atunci când drumul coteşte spre stânga ai senzaţia că asfalt, munte şi râu se topesc în cer. O curbă şi încă o curbă…Un munte şi încă un munte… Numai râul rămâne acelaşi.  Localităţile sunt puţine şi, sincer, nu ştiu să le enumăr. Oricum nu le dau prea mare importanţă, fiindcă spectacolul  pe care îl desfăroară drumul şi partenerii lui  îmi captează toată atenţia. Mai sus,  cred că în dreptul localităţii Brezoi, la intersecţia cu şoseau ce vine dinspre Voineasa,  vadul Oltului se lăţeşte şi presupun că acolo a primit în matca lui şi Lotrul. Îmi apare întrebarea “de ce se numeşte oare “Lotru”?” Pe valea acestui râu să se fi adăpostit tâlharii de odinioară? Rămân doar gânduri, în timp ce maşina continuă să urce şi să coboare odată cu valea Oltului.

Traseul continuă vălurind constant până în Sibiu, fără a fi plictisitor. Munţii se domolesc, transformându-se în dealuri calme, nu mai sunt văi abrupte.  Nu am fost până acum în Sibiu. Oraşul  este cochet, curat, cu un aer aparte, nu este atât de “comunist”, pe cât este Bucureştiul. Casele vechi au acel caracter săsesc pe care l-am vazut şi în drum spre Sighişoara, geamurile dau spre stradă şi sunt frumoase, fără a fi împodobite. Centrul e aerisit, drumurile sunt bine semnalizate, indicatoarele ne arată  drumul cel bun, spre Ocna Sibiului.

În apropierea ieşirii din oraş facem dreapta spre Ocna, iar borna kilometrică indică 12 km.  Prima localitate e Şura Mare. Aşezarea este într-un fel de depresiune, în depărtare se zăresc munţi, în spate lăsăm munţii. Casele sunt frumoase, haios colorate, având acele porţi înalte care nu dezvăluiesc nimic.

Următoarea localitate e chiar  destinaţia. Căutăm un camping şi suntem ghidaţi undeva spre gară (gara care este o haltă mică, după cum aveam să văd). Dilemă: camping în stânga, camping în dreapta, unde ne campăm? Am ales “Lacul fără fund” fiindcă ni s-a părut mai aerisit. Campingul mă  mulţumeşte de data aceasta, e frumos amenajat, are floricele la intrare, mese din loc în loc, alei şi pe fiecare alee câte o pubelă, grătare, duşuri şi umbră de la copacii mulţi, răsfiraţi pe toată aria campingului.  La intrare e un citat din Goethe “Să nu laşi să treacă o zi fără să vezi, fără să auzi sau fără să citeşti ceva frumos”. Iar noi ne aflam într-un loc frumos, iar aceasta era o primire frumoasă.:)  Şi încă o chestie foarte importantă, mai ales după ce cu o noapte în urmă suferisem din cauza gălăgiei: turiştii erau avertizaţi că la ora 23 toate zgomotele trebuie să înceteze.

Am întins cortul, am pompat cu sârg (experinţa îşi spune cuvântul), mai apoi am mers să văd Lacul fără fund. Lacul sărat este de un diamentru relativ mic, luciul apei  e  o suprafaţă verzuie, dar ,după cum spune numele, se zice că este foarte adânc. De jur împrejurul lacului se află oameni la plajă, de toate vârstele, de unde crezusem că voi găsi numai bătrâni, în apă alţi oameni, mare parte care făceau pluta.  Cu toate aceasta n-aş putea zice că era aglomeraţie. După ce am intrat în apă mi-am dat seama şi de ce stăteau oamenii în plută: apa era atât de sărată încât îi ţinea la suprafaţă. Am intrat în apă, iar după ce am ieşit sarea s-a cristalizat pe corp şi curgea după mine ca din solniţă. Am stat câteva ore la soare, cu zmeul lângă mine sperând într-o pală de vânt, dar degeaba. Spre seara am hălăduit puţin prin orăşel.

Ocna Sibiului e un orăşel mic, linştit, cu străzi întortocheate şi case frumuşele. Am avut impresia că  este cam pustiu. Existau turişti, dar multe case îmi păreau părăsite. Poate a fost doar o impresie greşită.

“Turista in Romania”- Prima zi de “tratament si relaxare”

Am fost cam leneşă la scris în ultima vreme şi chiar şi acum îmi e greu să scriu, fiindcă mai degrabă aş umbla telelică. Dar… există o explicaţie, cel puţin pentru săptămână de puturoşeală. Cu o săptămână în urmă am fost în Teleorman pentru un parastas (se pare că pe acolo ajung fie pentru morţi, fie pentru pomenirea lor), luni am plecat pentru o primă parte de concediu cu ai mei, iar joi când m-am întors n-am mai avut la ce scrie fiindcă mezina familiei a adăpat tastatura cu un pahar de suc (tastatură pe care am rezolvat-o cu un duş şi am uscat-o cu feonul).

Despre ieşirea la ţară nu am multe de scris. Am fost cu moto, care pare să intre la apă, am intrat în priză, am muncit, ne-am făcut obiceiul, am vorbit vorbe…M-am întors duminică după-amiază. Pe drum am tras într-o parcare la o pipă şi să mai micşorez distanţa între mine şi familia rătăcită. Când am plecat, a trecut un motociclist pe lângă mine, m-a întrebat încotro şi după ce i-am răspuns Bucureşti a zis „Haide!”. I-am atras atenţia că motorica mea e cam lentă şi i-am zis să-şi vadă de drum că nu doresc să îl ţin pe loc. S-a lămurit despre ce vorbesc şi şi-a văzut cuminte de drum Oricum, am fost încântată de spiritul de „breaslă” pentru care îi mulţumesc (i-am mulţumit şi atunci, dar cu casca în creieri, nu ştiu cât m-a auzit).

Era duminică seara, a doua zi intram în concediu pentru o săptămână şi nu ştiam dacă voi pleca undeva, fiindcă ai mei, pentru care îmi luasem bucata asta de concediu şi pentru care planificasem un traseu de adecvat, balneo- studenţesc (balneo – fiindcă am vizat staţiunile de odihnă şi tratament, poate le fac poftă să meargă şi ei în concedii, studenţesc fiindcă am plecat cu cortul, la buget studenţesc). Aveam nişte pitici pe creier! Deja mă gândeam să mă îmbarc şi să mă car unde oi vedea cu ochii. În principiu ştiam direcţia: către Sibiu cu toate pânzele sus.

Dimineaţa, când m-am trezit, am văzut că erau ceva modificări. Ai mei ca brazii se hotărâseră. Cort, saci de dormit, saltea, genţi erau în mijlocul camerei, pensionarii veseli-lipsă. Era evident că nu plecaseră fără mine, să mă lase pe mine în urmă cu bagajele. Au apărut, cu unele provizii şi chitiţi pe drum. Şi drum a fost. Nu înainte de a-mi pune şi zmeul în traistă!

Pe când am planificat ieşirea ca să se alăture ai mei (eu m-am tot plimbat anul acesta, dar trebuie să recunosc că o plimbare în plus nu strică!) am luat în calcul distanţa, ce i-ar putea atrage…Eu am crezut că tratamentul şi odihna, dar, după ce călătoria s-a încheiat, cred că nu am fost tocmai aproape…Odată porniţi sunt şi ei la fel de „călători” ca şi mine. Aşa că prima oprire a fost la Călimăneşti –Căciulata. Mai exact în campingul din Căciulata. Campingul cam gol. Şi cam mmm…, dar în fine. Ne-am campat, am dat la pompă de simţeam că pe măsură ce se umflă salteaua mi se umflă şi muşchii de la picioare. Hai să vadă oamenii staţiunea! (eu stătusem în copilărie, fără ei, şapte zile lungi de mi se lungiseră urechile de atâta apă puturoasă!) Credeam că vor fi încântaţi de apa atât de renumită pentru bolile de stomac, ficat etc. Ne-am purces, către ape şi mai apoi spre lunga veghe de la Cozia, mănăstirea Cozia. Staţiunea era plină, în principal de pensionari, în special doamne grase cu dureri de glezne. Nu că îi laud pe ai mei, dar ăştia sunt tineri şi neliniştiţi, indiferent de vârstă!

Staţiunea este frumoasă, fiindcă locul este superb. În stânga munte, în dreapta munte, în faţă munte şi de colo- până dincolo se plimbă Oltul. Pădure de jur împrejur, numai el, Oltul, iese în evidenţă şi iese în evidenţă  în mod miraculos parcă,  fiindcă el desparte munţii. Am intrat în părculeţul unde se aflau apele, mai exact izvoarele 1 şi 2. După cum spuneam, staţiunea e populată de oameni de o anumită vârstă. Totuşi aleile sunt zdrenţuite, cu gropi adânci, încât un om mai beteag de un picior, le-ar putea zăpăci pe amândouă. 

Unde puii lui Hector zicea Udrea că se duce de la Comisia de anchetă? Pe ce pana corbului cheltuieşte atâţia bani pe turism balnear când vechile staţiuni sunt vai de ele? O să zică, în aroganţa-i, că asta e problema primarului (mai ales dacă e din alt partid). Dar vreau să zic că nici lăcaşul izvoarelor nu arată mai bine, iar în loc de efecte terapeutice, gaseşti, lângă pereţii scorojiţi,  pe geam un poster cu „vâzare haine de piele şi de blană”. În asentimentul ministresei, nu? Scuze, nici în mini-vacanţă nu am scăpat de umbra îngâmfată a Udresei.

Credeam că ai mei vor fi încântaţi de apele miraculoase? A tras tata o grimasă de zile rele de când a simţit mirosul! Evident nu va sta niciodată la Căciulata în concediu! Hai mai departe spre Cozia. Nu mai ştiam exact  exact unde este mănăstirea poziţionată în staţiune. Iar am înjurat-o pe logofăta Udrea! Pe ce drac a cheltuit bani pe indicatoare, când unul dintre obiectivele demne de vizitat în România se află dincolo de tufe? Mănăstirea este superbă, maiestoasă şi demnă. Demnă ca Mircea, cel care a inaugurat-o în 1388 şi, dacă mi-amintesc bine din „Lunga veghe de la Cozia”, acolo s-a adăpostit acelaşi Mircea, din calea duşmanilor. Spuneam că îmi plac bisericile săseşti fiindcă au o simplitate aparte, fără încărcătura bizantină. Această biserică este frumoasă fiindcă se află undeva între. Există o altă încărcătură decât cea care se vede la bisericile de dincolo de Braşov, apare o tendinţă spre ornamentele bizantine, dar aceste detalii sunt rafinate, nu sunt încărcate. Ce vreau să zic? Cupola e rotunjită, coloanele şi intrările sunt ornamentate, dar cu modestie. Pozele spun mai bine decât mine la ce mă refer!

Să revenim la camping. Nu era cine ştie ce amenajat, dar avea  grătare puse din loc în loc (de unul dintre ele chiar am profitat). În schimb, să nu îţi doreşti să faci duş! La duş curge numai apă rece, rece de îţi pică măselele când te speli pe dinţi. Toaletele turceşti erau curăţele, dar erau scorojite şi pe langă verdele original, petele maronii îţi dădeau un sentiment neplăcut. După ce te obişnuiai cu imaginea, totul era ok. Nu din cauza budei am suferit, nici din cauza apei reci! Cum s-a lăsat seara, la terasa de lângă camping a început balamucul. Muzica, hore, învârtite, macarena,puşca şi cureaua lată,  muzică de tot felul, duduia de se zguduia pământul. Era un dute-vino de maşini, trepidaţie şi duduială de la muzică, chiuială…Balamucul ăsta ţinut până spre două noaptea.

Fiindcă vorbeam despre toalete, la noi, la români,  e o problemă. În drum spre Călimăneşti, am oprit la Deduleşti să mâncăm din renumiţii mici-mari.Buni micii! Înainte de a porni la drum am vrut să fac o escală în acel loc. M-am luat după indicator şi am ajuns în spatele şirului de cârciumioare, am intrat, iar cât am stat în coşmelia toaletei a trebuit să îmi ţin răsuflarea.

Incepe festivalul

Astazi incepe traditionalul festival medieval de la Sighisoara. In cele tre zile de festival, agenda distractiei e incarcata.  In program sunt cuprinse parade, spectacole, concerte. Dar mai bine scriu programul sa vedeti pentru voi insiva.

“Program – Vineri 24 Iulie 2009

17.00 – Parada de deschidere, participă: regele şi regina, domniţe, cavaleri, stegari, toboşari, circari, cavaleri călare, personaje medievale, actori, cântăreţi, instrumentişti, cascadori, etc.
Traseul: centrul oraşului Sighişoara – Piaţa Cetăţii

18.00 – Deschiderea oficială a festivalului, moment la care va lua cuvântul Primarul Municipiului Sighişoara.

Piaţa Cetăţii:

18.30 – Spectacolul stegarilor Taborsti Kupci din Cehia

19.00 – Miniconcert de muzică medievală susţinut de trupa “Huniadi Cantores” (Hunedoara)

19.40 – Dans medieval (stradal-interactiv), work-shop cu publicul

20.00 – 22.45 – Spectacolul-concurs de lumină şi coregrafie “Prinţesa Cetăţii” (semifinala)
- stegarii Taborsti Kupci din Cehia(10′)
- se prezintă concursul (regulamentul), apoi juriul (5′)
- proba I – ţinuta rochiilor medievale şi prezentarea concurentelor (15′)
- muzică medievală cu instrumente specifice -DIZZI DULCIMER (Anglia)(15′)
- trupa de dans “Inorog” (5′)
- proba II – proba de dans medieval (10′)
- muzică medievală cu instrumente specifice -DIZZI DULCIMER (Anglia)(15′)
- trupa de dans “Inorog” (5′)
- proba III – întrebări din partea prezentatorului şi a juriului privind oraşul Sighişoara (împrejurimi), istoria cetăţii şi idealuri personale (15′)
- concert extraordinar trupa “Pontice” (Bucureşti) (60′)
- desemnarea finalistelor (10′)

Tabăra Cavalerilor:

18.30 – Ordinul Cavalerilor de Mediaş, Ordinul Cavalerilor Lup (Tg. Mureş) şi Cavalerii “Taborsti Kupci” (Cehia)- spectacole cavalereşti

19.00 – Povestiri medievale comice

19.15 – DIZZI DULCIMER (Anglia) – muzică medievală cu instrumente specifice

19.45 – Povestiri medievale comice

20.00 – Ordinul Cavalerilor de Mediaş, Ordinul Cavalerilor Lup (Tg. Mureş) şi Cavalerii “Taborsti Kupci” (Cehia)- spectacole cavalereşti, concursuri interactive cu premii (ambianţă: muzică medievală) – prinderea purceluşului, spartul lemnelor, trasul căruţei sau trasul de funie pe echipe.

22.30 – Spectacol extraordinar cu cavaleri călare (turnir, lupte, cascadorii, etc.) susţinut de către trupa “Vali Vasilescu” (Bucureşti) (un spectacol-poveste televizat).

Piaţa Răţuştelor

18.30 – Atelier de confecţionat şi mânuit păpuşi tradiţionale – Compania LuMiOlar

19.30 – Concursuri interactive pentru copii cu premii

NOTĂ : organizatorii îşi rezervă dreptul de a modifica programul din motive independente de aceştia sau în spiritul creşterii calitative a festivalului.

Program – Sâmbătă 25 Iulie 2009

Piaţa Cetăţii:

08.30 – 11.30 – Probe sunet, lumini, video-wall, artişti, TVR

11.30 – Trupa NOSA (dansuri medievale interactive), Domniţele “Taborsti Kupci” (Cehia)

12.15 – Spectacolul stegarilor “Taborsti Kupci” (Cehia)

12.35 – Povestiri medievale comice (Tg. Mureş)

12.45 – Colombina – Comedia Dell’Arte (Timişoara)

13.00 – Raiceiros – concert de muzică medievală din Galicia (Spania)

13.30 – 15.30 – Pauză

15.30 – Trupa de teatru “Anonimii” (Tg. Mureş) – Comedia dell’Arte

16.30 – Cimpoierii din Transilvania (Hunedoara) – concert de tulnice, tobe şi cimpoaie

16.45 – Povestiri medievale comice (Tg. Mureş)

17.00 – Truverii (Bucureşti) – concert de muzică medievală tradiţională europeană

17.45 – Tee-Kubis (Estonia) – dansuri medievale interactive

18.45 – Raiceiros – concert de muzică medievală din Galicia (Spania)

19.15 – NOSA – dansuri medievale interactive

19.45 – Cimpoierii din Transilvania – concert extraordinar de tulnice, tobe şi cimpoaie (Hunedoara)

20.00 – Sandrini & Leone – spectacol de iluzionism şi echilibristică

20.30 – 24.00 – Spectacol extraordinar de sunet, lumini şi coregrafie – “ Prinţesa Cetăţii ”(Finala) (televizat)
- “Taborsti Kupci” (Cehia) (10′)
- Shannon & Irish Way (Bucureşti) muzică şi dansuri irlandeze(20′)
- Dizzi Dulcimer – recital muzică medievală cu instrumente specifice (15′)
- concert în avampremieră naţională a trupei “ Trooper ”, intitulat:” Vlad Ţepeş – Poemele Valahiei ”şi lansarea în premieră a singel-ului “ Pas Infinit ” (40 ’)
- trupa de dans “Inorog” (5′)
- invitată specială a festivalului, solista de renume internaţional – SOFIA KALLGREN (Suedia), interpretează piesa ” A rose among thorns ” (5′)
- Sofia Kallgren interpretează piesa ” May it be “(coregrafie – prima probă a concursului ” Prinţesa Cetăţii “, concurentele în pelerine albe cu glugă) (5′)
- Piesa “Now we are free” interpretată de către Sofia Kallgren (5′)
- trupa de dans “Inorog” (5′)
- Dizzi Dulcimer – melodie medievală interpretată cu instrumente specifice (UK)(5′)
- Sofia Kallgren – interpretează piesa “Dancer in the Dark” (5′)
- Piesa ” The Prayer ” solista – Sofia Kallgren (Suedia) (proba II – coregrafie concurente – ţinuta: rochii drepte simple de culoare închisă) (5′)
- Sofia Kallgren(Suedia) interpretează piesa “My heart will go on” (5′)
- Dizzi Dulcimer – recital muzică medievală cu instrumente specifice (15′) (pe melodia a doua, concurentele au coregrafie şi sunt în rochiţe albe cu coroniţe de flori pe cap – proba III şi ultima)
- trupa de dans ” Inorog ” (5′)
- desemnarea câştigătoarei concursului “Prinţesa Cetăţii” (10′). Se dă startul la un impresionant foc de artificii (5′)
- concert extraordinar de muzică Celtă oferit în premieră în România de trupa BRIGANTHYA (Franţa-Spania) (60′). Pe ultima piesă a trupei Briganthya îşi vor face apariţia jongleurii cu foc.

Tabăra Cavalerilor:

10.30 – Ordinul Cavalerilor de Mediaş , Ordinul Cavalerilor Lup (Tg. Mureş) şi Cavalerii “Taborsti Kupci”(Cehia)- spectacole cavalereşti, interactive cu publicul

11.30 – Spectacol extraordinar cu cavaleri călare, cascadori, etc. oferit de trupa renumită pe plan internaţional “Vali Vasilescu” (Bucureşti)

12.15 – Coco Fachirul – spectacol de fachirism (Sibiu) (15′)

12.30 – Dizzi Dulcimer – muzică medievală cu instrumente specifice medievale (UK)

13.00 – Trupa NOSA – muzică şi dansuri medievale

13.30 – Pauză

15.30 – Raiceiros (Spania) – concert de muzică medievală din Galicia

16.15 – Trupa NOSA – muzică şi dansuri medievale

16.30 – Ordinul Cavalerilor de Mediaş, Ordinul Cavalerilor Lup (Tg. Mureş) şi Cavalerii “Taborsti Kupci”(Cehia) – spectacole cavalereşti, interactive cu publicul

17.00 – Spectacol extraordinar cu cavaleri călare, cascadori, etc. oferit de trupa renumită pe plan internaţional “Vali Vasilescu” (Bucureşti)

17.30 – Concursuri interactive cu premii – prinderea purceluşului, tăietorii de lemne, trasul căruţei sau trasul funiei pe echipe.

18.30 – Dizzi Dulcimer – muzică interactivă cu instrumente medievale (UK)

19.00 – Spectacol extraordinar cu cavaleri călare, cascadori, etc. oferit de trupa renumită pe plan internaţional “Vali Vasilescu” (Bucureşti)

19.30 – Ordinul Cavalerilor de Mediasş, Ordinul Cavalerilor Lup (T. Mureş) şi Cavalerii “Taborsti Kupci”(Cehia)- spectacole cavalereşti, interactive cu publicul

20.00 – Concursuri interactive cu premii – prinderea purceluşului, tăietorii de lemne, trasul căruţei sau trasul funiei pe echipe.

11.00 -21.00 – Concursuri cu publicul (se acordă premii)

Piaţa Răţuştelor:

10.30 – Trupa de teatru pentru copii “Anonimii” – cu piesa “Cântăreţii Cetăţii”

11.30 – Trupa de teatru pentru copii “ Valiza cu teatru ” – “ Fata săracului cea isteaţă ”

12.30 – Atelier de confecţionare şi mânuit păpuşi tradiţionale – Compania LuMiOlar

13.00 – 15.30 – Pauză

15.30 – Trupa Thalia (Sighişoara) – spectacol de teatru pentru copii

16.00 – Trupa de teatru pentru copii “ Boboceii Timişeni ”(Timişoara) – “ Hoţul de flori ”

16.30 – Atelier de confecţionat şi mânuit păpuşi tradiţionale – Compania LuMiOlar

17.00 – Spectacol de iluzionism pentru copii “ Sandrini & Leone ” – Magic Show

17.30 – Trupa de teatru “ Thalia ” (Sighişoara)

18.15 – Trupa de teatru pentru copii “ Boboceii Timişeni ”(Timişoara) – “ Dumbrava Minunată ”

19.00 – Concursuri interactive pentru copii cu premii, atelier de confecţionat şi mânuit păpuşi tradiţionale

NOTĂ: organizatorii îşi rezervă dreptul de a modifica programul din motive independente de aceştia sau în spiritul creşterii calitative a festivalului.

Program – Duminică 26 Iulie 2009

Piaţa Cetăţii:

11.30 – Trupa NOSA (dansuri medievale interactive) şi Povestiri medievale comice

12.30 – Spectacolul stegarilor “Taborsti Kupci” (Cehia) – jonglerie cu steaguri

13.00 – Dizzi Dulcimer – muzică medievală cu instrumente specifice (UK)

13.30 – Trupa NOSA – dansuri medievale interactive

14.00 – 15.30 Pauză

15.30 – Trupa de teatru – ” Anonimii ” – teatru medieval ” Infidelitatea conjugală sau farsele amorului “, regia Geta Lozinca (Tg. Mureş)

16.30 – Trupa NOSA – dansuri medievale interactive

17.00 – Muzică medievală – Dizzi Dulcimer (UK)

17.30 – Povestiri Medievale Comice (Tg. Mureş)

17.45 – Colombina – Comedia Dell”Arte (Timişoara)

18.00 – Truverii (Bucureşti) – concert de muzică medievală tradiţională europeană

18.45 – Tee Kubis (Estonia) – dansuri medievale interactive

19.30 – Atelier de comedia dell’Arte – Compania LuMiOlar

20.30 – Dizzi Dulcimer (UK)- muzică medievală cu instrumente specifice (concert)

21.15 – Spectacolul stegarilor “Taborsti Kupci” (Cehia)- jonglerie cu steaguri

21.30 – Shannon & Irish Way (Bucureşti) muzică şi dansuri irlandeze

22.30 – Parada de închidere. Retragerea cu torţe

Tabăra Cavalerilor:

10.30 – Ordinul Cavalerilor de Mediaş, Ordinul Cavalerilor Lup (Tg. Mureş) şi Cavalerii “Taborsti Kupci” (Cehia) – spectacole cavalereşti, interactive cu publicul

11.30 – Spectacol extraordinar cu cascadori (cavaleri călare) oferit de renumita trupă ” Vali Vasilescu “(Bucureşti)

12.30 – Coco Fachirul (Sibiu)

13.00 – 15.30 – Pauză

15.30 – Ordinul Cavalerilor de Mediaş , Ordinul Cavalerilor Lup (Tg. Mureş) şi Cavalerii “Taborsti Kupci” (Cehia) – spectacole cavalereşti interactive cu publicul, concursuri

16.30 – Spectacol extraordinar cu cascadori (cavaleri călare, turnir) oferit de renumita trupă ” Vali Vasilescu “(Bucureşti)

17.30 – Concursuri interactive cu publicul (prinderea purceluşului, tăietorii de lemne, trasul căruţei sau trasul de funie pe echipe)

18.30 – Dizzi Dulcimer (UK) – muzică medievală, recital

19.15 – Concursuri interactive cu publicul (prinderea purceluşului, tăietorii de lemne, trasul căruţei sau trasul de funie pe echipe)

21.00 – Coco Fachirul (Sibiu) – spectacol de echilibristică şi fachirism

21.30 – Spectacol extraordinar cu cascadori (cavaleri călare, Tg. Mureş) şi Cavalerii “Taborsti Kupci” (Cehia) – spectacol ” Arderea Vrajitoarei pe rug”

11.00 – 21.00 – Concursuri cu publicul (se acordă premii)

Piaţa Răţuştelor:

10.30 – Trupa de teatru pentru copii ” Thalia ” (Sighişoara)

11.30 – Şcoala de dans medieval pentru copii – se acordă diplome, concursuri cu premii pentru copii

12.30 – Trupa de teatru pentru copii ” Boboceii Timişeni (Timişoara) – Piratul Pierde-Vară (I)

13.00 -15.30 – Pauză

15.30 – Trupa NOSA – dansuri interactive pentru copii

16.00 – Trupa de teatru pentru copii LuMiOlar cu piesa “Rătăciţi într-o poveste”

17.00 – Trupa de teatru pentru copii – ” Boboceii Timişeni (Timişoara) – Piratul Pierde-Vară(II)

18.00 – Trupa de teatru pentru copii ” Valiza cu teatru ” – Poveşti din ţara lui Aiurel

19.00 – Atelier de confecţionat şi mânuit păpuşi tradiţionale – Compania LuMiOlar

20.00 – Animaţie stradală pentru copii (concursuri cu premii)

NOTĂ: organizatorii îşi rezervă dreptul de a modifica programul din motive independente de aceştia sau în spiritul creşterii calitative a festivalului.“

Sursa: http://www.sighisoara-medievala.ro/