Unde esti tu Tepes Doamne?

V-am vorbit despre motoreta mea. Aia mica, dulcica si rosie. Pitica mea scumpa, chiar daca am lasat-o jegoasa in parcare. Si nelegata. Si nepornita de vreo doua saptamani de cand s-a cam facut frig.Totusi eu o iubesc, dar nu cred ca simtind-o parasita au vrut unii sa mi-o ridice din spatele blocului, dupa cum am auzit.

Ieri administratora blocului a acostat-o pe mama spunandu-i ca era sa raman fara moto. Cum asa? Pai la doua noaptea, cand a iesit la plimbare cu catelul (are acest obicei) era un papuc parcat, portiera dreapta deschisa si un individ la curul motocicletei. Cand femeia s-a indreptat spre ei, ala a intrat in masina si au tulit-o. Nu a retinut numar de masina sau ceva de genul asta. Asa ca …

Seara trecuta am dus-o de la bloc. Teapa teparilor! Nasol e ca am lasat-o jegoasa. Si ca vremea e buna . E bine ca pitica mea e in siguranta.

Unde e Vlad Tepes sa poti lasa punga de bani in mijlocul drumului?

Sa aplauzi sau sa plangi?

Tocmai am vazut scena finala a lui Gheorghe Dinica la Teatrul National. A iesit purtat pe umeri de actori. Admiratori, cunoscuti sau nu, i-au aplaudat indelung iesirea. Apropiati sau nu i-au plans plecarea. Altii aplaudau plangand.  Sa plangi sau sa aplauzi? Sa plangi pentru ca a murit? Sa aplauzi pentru cum a trait si pentru ca a trait lasand ceva memorabil in urma?

Nu am putut aplauda in fata televizorului, desi a fost o viata care  merita aplaudata.  Am plans, in schimb, fara sa vreau pentru un om pe care  l-am vazut  pe sticla si o singura data pe scena. Daca as fi fost acolo as fi aplaudat plagand. Pentru cum si-a trait viata si pentru acea viata frumos traita care nu mai este. In urma ramane ce a construit.

Beznă tovarăşi

Ieri seară am descărcat pozele din aparat şi mi-am amintit de seară neagră, cu reverberaţii de tristă amintire. Vineri pe la 6,30 pm, ajung acasă şi dau să pornesc tv-ul . Pauză! Mai apăs o dată… nimic. Mă uit la ledul de control al tv- ului- stins. Ce pana corbului? Apăs întrerupătorul: lumină ioc.  Siguranţele erau la locul lor, lumina pe casa scări -nefuncţională, era clar pană de curent. Trece o oră, se lăsase  beznă, iar  afară puradeii din spatele blocului strigau d’alea cu “pune-i mă mâna pe  ţâţe!”  . În casă- ne băgam degetele în ochi.

La lumina lumânării caut numărul de la deranjamente Electrica şi sun . Sau cel puţin eu am crezut că am sunat la Electrica. Mi se răspunde promt “Deranjamente”. Acum gândindu-mă în urmă, a răspuns prea rapid să fie Electrica, era imposibil alte sute de disperaţi ca şi mine să nu atace telefonic deranjamentele.

Încep să turui despre pana de curent din sectorul 4. Femeia mă ascultă până la capăt, ca la psiholog, iar apoi îmi spune calmă “noi nu suntem Electrica, dar e o problemă mai mare, au fost oameni care au sunat şi la pompieri că au rămas nişte persoane blocate în lift”. Bângui “pe întunericul ăsta nu-i de mirare că am nimerit în altă parte. totuşi, unde am sunat?”- “la deranjamente ascensoare”, răspunde femeia “îmi pare rău că nu aveţi curent”. Na că se poate! Client service fără draci şi repezeală.

Mulţumesc, închid şi formez din nou la lumina telefonului mobil. 0 – 2- 1- 9 -2-9-1… Asa! Cu succes de data asta! În ureche îmi bâzâie mesajul acela tâmp “continuarea acestui mesaj reprezintă acceptul dvs pentru înregistrarea convorbirii”. Îi bag undeva şi astept. “pentru Bucureşti apăsaţi tasta 1, pentru Ilfov apăsaţi tasta 2″. Le mai urez una de bine, ca să fiu sigură că m-am facut auzită.  Apăs 1… “pentru sectorul 1 apăsaţi tasta 1, pentru sectorul 2…” Apăs 4… Se aude în continuare  vocea spartă a roboţoaicei “defecţiunea din zona….” enumeră străzile de ne se mai termina (pe scurt, defecţiunea era între Iriceanu şi Tineretului) “vă informăm că se va remedia în jurul orelor 21″. Era opt seara. Aştept şi  aştept.

Sursa regenerabila de lumina- lumanarea: dupa ce se topeste, o modelezi si e ca noua

O oră mai târziu dau să încerc din nou la Electrica.  Telefonul meu fix, ca multe altele, e alimentat la curent electric şi, în mod firesc, nu sună când e pană. Ridic receptorul şi aud o voce cristalină “alo!”. “alo” a doua oară, o recunosc pe nepoata mea. Cât s-o fi chinuit bietul copil să sune până am ridicat eu receptorul, chitită să înjur! A venit şi aia mică şi ne-am mai destins. Ne-am jucat de-a fantomiţa. Mai exact, am scos aparatul de fotografiat şi am tras  nişte poze la lumina lumânării, folosind un timp de expunere mai mare, iar ţânca, o zgâtie în continuă mişcare, apare ca o fantomiţă în poze.

De abia pe la ora 10 am primit şi noi binecuvântata lumină. Aproape că ne era teamă să ne bucurăm, dacă “ne-o taie” din nou? Să văd mai apoi la ştiri că pana a fost cauzată de un Dorel iresponsabil, tâmpit de-a dreptul, care a tăiat un cablu în timp ce manevra un utilaj, ceva.

Asta îmi aminteşte de o altă fază. Cu nişte ani în urmă ne-a decedat o rudă apropiată. În timp ce făceam noi pregătirile pentru înmormântare, zduf, pană de curent. Încerc cu disperare să sun la deranjamente electrica şi ascultam una-într-una ton de  ocupat (pe atunci nu erau atâtea roboţoaie care să vorbească în pungă). Până la urmă ne hotărâm, mergem la Selgros să cumpărăm o baterie de maşină şi nişte cabluri să improvizăm ceva. Eu continuam să sun. În timp ce eram în hypermarket (acolo era curent graţie generatoarelor proprii), dă domnul şi îmi răspunde o cucoană. O iau în focuri, nu mai remediază odată problema că nu mai putem sta în beznă. Cucoana îmi răspunde, pe un ton şi mai arţăgos ca al meu “ce n-aţi văzut la televizor că a luat foc CET Sud  şi e o problemă gravă?” Cu tot respectul, poate era o femeie cumsecade, dar nu m-am putut abţine sub presiunea momentului “eşti tâmpită, unde să văd, la lumina lumânării?” Şi-a dat seama că a cacarisit-o şi a continuat mai calm că nu poate estima timpul reparaţiei.

Rahaturi care ne imput zilele in trafic

- ghiolbanul de sofer care se inghesuie in tine sau trage brusc de volan ca asa i-a venit lui sa intoarca. Fara sa se asigure, fara sa semnalizeze.

- mosii, pietoni,  care alearga in pas de melc pe unde nu trebuie. Eventual se asigura cu sacosa,  pe care o scot in fata. Daca sacosa nu a zburat e safe sa traverseze.

-tancii care traverseaza zglobiu la trecerea de pietoni pe rosu   (ieri am cam pendulat curul motocicletei sa nu dau peste capriorul de 10 ani)

- comentariile porcesti ale unora. (azi un taximetrist cu nr de IF – iarasi IF! – imi comenta la semafor ca sunt “buna, pacat ca esti nasoala la fata”. Eram blindata in echipament, asa ca nu avea cum sa vada cat de “buna” sunt, dupa cum nu avea cum sa-mi vada fata, fiindca era acoperita de casca. Cred ca asta era singura propozitie pe care a invatat-o si el cand trebuie sa vorbeasca cu “strugurii” acri.)

-acele fite ieftin- scumpe, ca de exemplu BMW X5. Melteanu se da cu cutia prin oras, face tot felul de ghidusii ca are masina bazata. Recent m-am plimbat cu o cutie de multi bani si se zgaltaie din toti rarunchii, pe langa pielarie luxoasa in dotare, are niste plastice, prost inchegate, care trepideaza ingrozitor, incat am verificat de mai multe ori sa vad daca nu cumva am uitat portiera deschisa. Dar ce palaria lui Hector, era BMW X5! E drept, prinde ceva viteza.

- cei care atunci cand vad o masina sau o motocicleta tare se pun la liniuta. Am vazut o scena in care un sofer de Tico incerca o liniuta cu o motocicleta BMW de 1200 cmc.  A dat melteanu in bietul Tico de ii iesisera pistoanele, in timp ce motociclistul a trecut calm pe langa el, nepunandu-se la mintea de vacanta a aluia cu masina.

Cand neatentia doare

Ieri DN1A a fost blocat din cauza unui camion al MApNm care s-a prabusit intr-o rapa in judetul Brasov (intre Chena si Babarunca). Astazi o alta autoutilitara a MApN a mers sa ajute, probabil, la scoatea masinii din gaura. Soferul a coborat din masina, fara a o asigura, iar mastodontul a luat-o la vale, nimerind intr-o masina care stationa in coloana.  Consecinta? O masina avariata, un mort si un ranit.

Militarii in bancuri cu politisti?

Impacare

Imi repet ca nu mai scriu despre politica.Chiar incerc si voi putea daca voi vedea ca noi, cei care platim salariile politicienilor ajunsi in functie, suntem respectati si oamenii “de sus” isi dau silinta pentru noi. Chiar vreau sa imi schimb parerea si despre Elena Udrea, poate ma insel asupra ei, poate nu vrea sa isi promoveze imaginea pe banii ministerul turismului in timp ce o tara miraculos de frumoasa ramane ca o zana incuiata in odaie. Vreau sa ii citesc lucrarile publicate ca sa trec peste imaginea ei de blonda care si-a facut trecerea de la drept la minster fluturandu-si coama si nu numai. Stie cineva unde sunt publicate lucrarile, la ce editura?

PS: In timp ce cautam la ce editura si in ce an au aparut lucrarile doamnei ministru i-am gasit profilul pe Hi 5:))
Ma lesi!!!:))) Nu am stiut ca are profil, dar am nimerit-o! Nu mai caut editura ! =)

http://hi5.com/friend/photos/displayPhotoUser.do?photoId=2373486321&ownerId=308201894&albumId=225974650 , http://images.hi5.com/images/1×1_trans.gif

PS 2 : ma dau batuta, ma impac cu toata lumea. Atata vreme cat eu caut lucrarile scrise de cineva sa imi demonstrez ca am fost nedreapta si eu ii gasesc coafura si chilotii, ce drac pot sa mai fac? Ma dau batuta!M-am impacat cu mine insami!

PS 3: Am gasit informatii despre una dintre lucrari, am fost nedreapta pana la urma. E drept am gasit editura si anul aparitie mai greu pentru ” Consideratii privind geopolitica spatiului Marea Neagra-Caucaz” (Ed. Univ. Nationale de Aparare “Carol I”, 2006, Elena Udrea co -autor) decat contul de Hi 5.

Starea vremii si a vremurilor

 

Ma uitam acum afara. O zi superba de vara, care te imbie sa pleci fie la plaja, fie la drumetie. Seara trecuta a fost o vreme de numarat bani, facut copii.  La noapte va fi la fel. Maine ma voi gandi la mare- soare, munte-padure. Pe termen lung nu exista o prognoza clara.  Vremea a devenit la fel de capricioasa precum vremurile.

Cu asfaltul peste istorie?

Suna a metafora, desi nu prea este.  In ciuda faptului ca Romania nu are autostrazi, nu are sosele de centura,   iar strazile din marile orase sunt vai de mama lor, baietii destepti ai asfaltului, cu concursul autoritatilor, s-au apucat sa asfalteze tocmai Transalpina. Acum inteleg ce inseamna cu adevarat cacarisirea blazonului national.

Zapada in iunie pe Parang

Ma apropiam de Ranca cand am vazut asfaltul gros, acoperind pietrisul de odinioara. Echipamentele si lucratorii Romstrade lucrau cu un sarg neobisnuit, tipicul Dorel parca fusese electrocutat si isi vedea de treaba. Doar era ordin de la Bucuresti, dupa cum a zis unul dintre muncitori. In Ranca imaginea e dezolanta. Odata cu asfaltul s-au ridicat zeci de vile colorate vernil, portocaliu, colorate ca niste bomboane demente, total nepotrivite zonei montane unde fusesera sadite. In stanga si in dreapta drumului se construia, iar molozul si tot felul de mizerii  faceau parte din peisaj. Am sperat ca asfaltul o sa se sfarseasca la Ranca, la fel si dezastrul pe care acesta a demonstrat ca il aduce.

Asa a fost. Drumul asfaltat s-a terminat la intrare in Ranca, dar la iesire din localitate se vedeau clar semnele unor viitoare lucrari de asfaltare. Transalpina fusese largita, iar peste piatra initiala se pusese pamant,  ramat porceste. Durerea asta tine de-a lungul muntelui Papusa, pana aproape de varf.

Mergand mai departe, nemaintalnind urme  distrugatoare ale drumarilor, am sperat ca se vor opri, ca asfaltul va tine pana la ultima urma de pamant rascolit. dar nu! Catre Obarsia Lotrului, in inima padurii intalnesc doua camioane. Romstrade. Camionagii, profesionisti  fac loc pe drumul ingust.  Problema consta in prezenta lor acolo, cu siguranta nu i- trimis Romstrade intr-o calatorie de placere, calare pe camion! Iesirea din padure e brusca. In stanga fusesera curatati copaci uscati, in dreapta drumului, copacii fusesera taiati,  drumul se  largeste, peste piatra apare pamant, iar piatra care se mai vede in latura lipita de munte e innegrita si arsa, semn al dinamitei. Un mic buldozer nivela pamantul, iar conductorul utilajului ne-a privit ca venind dintr-o alta lume.

La Obarsia Lotrului par sa fie campati muncitorii.  Sunt baraci tipice si o multime de oameni in jur. Neobisnuit de multi pentru Transalpina.  La baza raului alta forfota,  camioanele vin de la rau  unde incarca piatra.

O asfaltarea in forta in Romania suna a veste buna, atunci de ce revolta mea? Transalpina este cel mai inalt drum din Romania si cel mai vechi din Europa (http://www.jurnalul.ro/stire-reportaj/drumul-uitat-105865.html, http://www.protv.ro/noutati/transalpina-drumul-cel-mai-aproape-de-cer.html). Pentru ca Transalpina a fost construita in 104 de romani, pentru valoarea istorica ar putea fi exploatata ca un obiectiv istoric, nu ca o sosea de promenada, care apoi sa fie intesata mai apoi  de vile kitch, gunoaie, peturi, seminte si pungi din plastic. Construirea de vile va duce la taierea altor copaci,  sapaturi in munte, alte dezastre.

Zona este monumental de frumoasa. Mi-am zis ca si pe acolo a trecut Miorita fiindca peisajul este pur, curat, natural, coamele muntilor urca si coboara oriunde intorci ochii.  Culoarea gri, uneori de un gri albastrui, al stancii se imbina cu verdele padurii.   Drumul este pentru temerari, atat cei care se incumeta cu masina, motocicleta, bicicleta sau cu piciorul (era un strain care urca muntele la pas) nu trebuie sa devina o oaza a manelelor si a depozitelor neautorizate, lasate in urma de grataragii. Transalpina nu trebuie asfaltata ca turistul sa ii descopere frumusetea si istoria, daca vrea o va descoperi si asa, in pustietatea-i superba. Asfaltul  va aduce tursitul care va distruge frumusetea muntelui si care nu va avea niciodata curiozitatea sa ii descopere istoria.

Imagini din Parang asa cum este acum, cand imi trece din revolta o sa va povestesc din calatoria mea.

Intre cer si pamant

Si pe aici a trecut Miorita

Tara mea cu ochi fumosi si oameni distrugatori

Dumnezeu ne-a binecuvantat cu o tara Dumnezeiesc de frumoasa. Cine ne-o fi blestemat sa fim condusi de megalomani hrapareti-?

Pe cand proba de bichini?

Daca politicenii “frumusei ” sunt in PDL, unde sunt cei profesionisti?

Daca frumusetea a devenit un criteriu de  admitere in politica, pe cand parada de bichinii a frumuseilor”? (dupa un eveniment de tipul asta, s-ar putea sa rescriem estetica uratului. )

Cand spune despre Traian Basescu ca este “o pleasca”, dl frumusel al culturii se vrea un estet politic?