Dupa cum poate ati observat in fotografiile pe care le-am tot afisat de luni incoace, in mini vacanta de Paste am fost la Sighisoara. De acum un an jumatate-doi ani, de cand am fost prima oara, am avut aproape certitudinea ca ma voi intoarce . Nu am stiut ca atat de curand totusi.
A plecat de la un “vuiet” al unei prietene “Paste – Sighisoara”, vuiet ce pana in seara (asta in urma cu vreo luna) s-a concretizat intr-o rezervare la o pensiune pentru mine si inca o prietena. Pana la plecare gasca s-a marit. The more , the merrier I may say!
Drumul de dus cel cunoscut. Faimosul, aglomeratul DN1, pe care nu l-am prins in apogeul aglomeratiei fiindca am avut inspiratia sa plec cu noapte in cap. Stiti acea vorba “cine se scoala de dimineata…” ei bine, eu am ajuns atat de departe, mai exact la Sighisoara de departe.
De fapt , inaite de Sighisoara, mai exact la Saschiz am oprit sa vedem biserica evanghelica fortificata. AM oprit, am dat un tur bisericii, apoi am vazut cetatea din varf. Ne-am pornit vitejeste spre varf, dar numai nu mai ajungeam . De fapt, nu am mai ajuns la cetate, fiindca drumeagul nu ne ducea pana sus, iar cararea se inclina la vreo 45 grade. Ce m-a mirat? Densitatea de colorati pe km patrat. Nu parea sat de sasi, ci mai degraba sat cotropit de tigani. Ceea ce, am aflat mai tarziu si din nefericire in toate satele prin care am oprit sa vad cetati fortificate, era adevarat. In locul sasilor care si-au parasita casele ca sa plece in Germania muma au rams tigani. Au invandat mai exact. Am aflat mai tarziu, de la ghidul Bisericii din deal din Sighisoara ca la Saschiz au ramas doar doi sasi, cativa romani, iar restul sunt rommi.
Dupa ce am urcat din greu la deal, ne-a apucat foamea, asa ca ne-am oprit la un han curatel (acum cuget ca probabil unul dintre cei doi sasi este proprietarul), aflat spre soseaua principala. Am tras o ciorba de legume (era in vinerea mare) buuna si dulce, de m-am lins pe buze, am baut o cintirica si o cafea si toata distractia a fost la aproximativ 10 lei. Unde ma aflu fratioare, ca in capitala, de banii astia, nu beam nici o lichioare chioara la banii astia??!!
Pana la Sighisoara nu mai era mult masurat in km, dar era mult masurat in burtile noastre grele si pline. “Ginuta” (cum numeste una dintre prietenele mele GPS ul) ne-a dus pana in poarta pensiunii. Curatica, usor atipica pentru o zona saseasca, pensiunea nu era deloc o gluma prosteasca cum ar fi sugerat numele (Joker). Mai tarziu am vazut ca dimpotriva, e o pesiune respectabila care isi omeneste oaspetii. Am dat o tura in centrul medieval, am lasat prietenele sa vada turnul, scara, centrul , apoi ne-am intors, bineinteles, tot in centru, unde in alta parte decat la masa? Pai stiu un lucru- aici se manaca bine nu asa!
A doua zi a urmat o noua tura prin centrul medieval al Sighisoarei, m-am reintalnit cu Biserica evanghelica din centrul orasului cetate, am mai dat o tura pe la lalelele primariei, am mers la scara din 1642 si… cam atat mai era de facut. Ne-am uitat la cetrul de informare turistica, dar nu era inca ora 10 asa ca fie mai aveam de asteptat, fie aflam din alta parte pe unde mai era de mers. AM intrebat un locuitor, un domn ce avea un magazin cu suveniruri care ne-a spus sa mergem la Danes, Biertan si Medias. Ne-a mai spus si alte lucruri interesante. Spre exemplu casele din cetatea medievala din Sighisoara nu au fundatie… sau ca in anii 60 cand familia lui a venit in Sighisoara erau numai 2 romani in cetate acum romanii -ortodocsi sunt majoritari.
Ne-am pornit la drum. Prima localitate pe harta, in ordinea km era Danes. Acolo de fapt era o pensiune pe care proprietarul, om gospodar, a trasnformat-o intr-o ferma exotica. Erau acolo struti (la poarta scria “dati un leu pentru strutul meu” 
), vaci scotiene, porci vietnamezi, lame, pauni, curci albe, capre nu’s de care pitice, helesteu cu pesti exotici, rate mandarin, broaste testoase…
Urmatoarea oprire a fost la Biertan. Biertan e o biserica -cetate evanghelica fortificata, datand de prin anii 1500, asezata, ca mai toate cetatile medievale pe care deja le vazusem (Rupea, Saschiz, Sighisoara) pe un varf de deal. Si tot cum vazusem,localitatea era usor innegrita de populatia colorata de la vant si sloata… mai ales sloata.. Nu am stiut despre aceasta cetate ca exista. Nu am stiut ca avem in Romania atatea cetati si atatea locuri frumoase. La Biertan am vazut o minune de altar, deschis pentru sarbatori. Nici orga nu era mai prejos…. Din nefericire, dupa cum a spus un englez, in afara de noi si inca trei rataciti nu mai era prea multa populatie sa o vada. Mai era un grup de “poli gloti” (erau straini de mai multe natii) pe care il vazusem anterior in Sighisoara si care, mai tarziu, l-am reintalnit in Medias.
