Voi povesti maine prin ce peripetii am trecut sa ajung la Babe si sa vorbesc cu ele.
la sfat cu babele
la sfat cu Babele
septembrie 20, 2010
Amintiri din vacante, munti, Tara mea cu ochi frumosi babele, bucegi, rezervatia naturala 3 comentarii
vorbepe.wordpress.com
de la lume adunate si de mine comentate
M-am lasat. haideti sa haidem!
Sep 21, 2010 @ 19:36:25
Abia astept sa aud povestea. Cand am fost eu la Babele ultima data nu aveau gard in jurul lor ….. vremuri, maica
Sep 25, 2010 @ 03:09:37
Pe Babe m-am urcat în 7 martie ”78! Îmi amintesc de cuminţenia St. Bernardului de pe-acolo. Ne-a lătrat, de îngheţa sângele în noi, până a ieşit cineva din cabană şi i-a spus că suntem oameni de treabă. Două ceasuri, am intrat, am ieşit, ne-am bulgărit, … el nu ne-a mai băgat în seamă! Acum, nu mă mai mir. Ulise al meu latră,, tot înspăimântător la oricine apare chiar şi în depărtare. După ce salut persoana respectivă, devine un adevărat … mieluşel!
Cine doreşte să-l cunoască pe Ulise, să-i citească blogul: http://blogulise.wordpress.com/
Sep 25, 2010 @ 08:43:22
A trecut ceva vreme. Acum in zona Babelor sunt mai multi caini. Sunt doi ciobanesti mioritici ai Ginutei – Ben si Printul, plus Perluta.Chiar la cabana Babele mai sunt doi rotofei, perfect albi si foarte fiorosi.
eu l-am “cunoscut ” pe Ulise. Apropos, cum ii mai e piciorusul?