Ajuta-i pe altii sa te ajuti pe tine

Ieri am fost usor trista si s-a vazut in scriitura mea. Lucrurile s-au succedat asa cum am descris asadar  tristetea e lesne de inteles. Pentru azi  las lamentarea de o parte si ma intorc la mine insami.

Am fost sa fac niste plati pentru firma si intrcandu-ma am zarit o silueta rozalie, scrobita, dar usor gheboasa, inaintand usor-usurel. Batrana care reprezenta respectiva silueta parea adusa sub greutatea sacoselor.  Asa ca am eliberat-o de sub greutatea lor  ca un bun samaritean. Femeia aceea chiar cara niste kg bune in bratele acelea aparent fragile si pe presiune picioarelor schiopatand.  Mi-au alucat mainile spre pamant sub greutatea sacoselor.

Mi-a zis ca ea face cumparaturi si pentru fratele ei care este bolnav, ca are o fiica, dar nu poate sta cu ea  toata ziua buna ziua. Am privit-o mai bine. Avea parul alb, ochii albastrii. Imbracamintea ii era curata, scrobita, chiar cocheta. Rochia rozalie- era de fapt de un ciclame inchis, cu un croi frumos.  Isi ducea cu demnitate batranetea. Am simtit-o cu lacrimi in voce  cand m-am oferit sa o ajut, dar nici o lacrima nu i-a brazdat fata. Am dus-o pana aproape de casa.  Ma dureau usor mainile, dar un zambet imi rasarise pe fata.  Nu o ajutasem numai pe batrana. Ma ajutasem pe mine.

Ziua trece, eu raman aceeasi

Stiti reclama “vant puternic , parul ramane la fel” Wella? cam asa- s eu acum . Am fost plina de lehamite la munci, am ajuns acasa – am bocit cand am vazut bombonul pe janta (bombon e masinuta- al carei cauciuc diametru de 16 ” si inaltime 50 a decedat, adica fasaie pe langa o galma neagra,pana se opreste si e lata, nu umflata. in fine, descrierea suna stupid). Cautand pompa, ma intalnesc cu cineva in doliu care imi spune (la intrebarea  mea stupida :”de ce?”)  cu durere si jena (nu am inteles aceasta parte, de altfel greu de inteles ) ca o ruda s-a sinucis. ruda pe care am cunoscut-o . De cateva ore caut cauciucuri de dimensiunea 185 50 16 si  acel ceva care sa ma faca s a asduc baniu fara ma agit “de unde?”.  Inchei precum Scarlet O Hara: Maine va fi o noua zi. trebuie sa gasesc cauciucuri maine, ca fara cauciucuri n-am masina,  si  o metoda de a nu mai simti ca trec prin viata precum gasca prin apa. sunt aceeasi. la fel voi fi si maine. Voi avea doua motive sa fiu  mai determinata si mai planificata in ceea ce ma priveste. Cauciucurile si viata insasi.

Tara mea cu ochi frumosi -Sarata Monteoru

This slideshow requires JavaScript.

Avem o tara frumoasa cu oameni frumosi. Iar cand nu sunt frumosi sunt totusi haiosi.  Ca oameni frumosi  as enumera  batranica harnica si vesela de la Clondiru (langa Pietroasele), care m-a primit cu cei mai aromati struguri tamaiosi, la familia Costea (Casa Costea) unde m-am cazat in Sarata Monteoru, oameni de omenie (si mari iubitori de animale).  Fata de la crasma la care am mancat era frumoasa, ci nu pe principiul “grasa si frumoasa”,ci fiindca zambea frumos, se misca repede si nu avea nici o taina cu nimic (nici macar cu mine pe cand m-am asezat la prima masa, a venit si ea cu trusa de pedichiura). Premiul pentru cel mai haios om? Plangaciosului din spatele meu, care fie se lauda ca isi gaseste 1000 de femei, dupa ce l-a parasit gagica (iar mai apoi, ca toti alcoolizatii tristi, tragea de nas vaitandu-se “off niciuna nu- i ca ea….”- de mentionat, tipul era bine albit,iar CNPul incepea, cel mai probabil, cu 15…). Premiul il acord pentru revolta lui de moment ca nu a luat de la femeia care l-a parasit, nici mai mult, nici  mai putin decat “masina” Care masina domne-il intreaba cuplu care parea sa il fi adus  in statiune. “aia de cusut, asa aveam si eu ceva ca zestre” )

Marea tristete? Exista un conac si o capela Monteoru, care sunt absolut superbe si, dupa bunul obicei romanesc, mai exact al ministerului Turismului, lasate in paragina, deloc promovate, deloc semnalizate. In plus, numai de bine. Toate afacerile din zona din  domeniul balneo, hotelier si food se fac pe criterii politice.

Prima zi de voluptate gurmanda ceheasca

This slideshow requires JavaScript.

Dupa un tur pe platforma  medievala- unde existau niste masini de epoca absolut superbe, folosite pentru tur prin oras- am mers sa mancam. Restaurantul se numea cumva impleticit,un nume format 90%  din consoane, dar stiam de la un sofer de taxi ca acel houimnhimn inseamna de fapt “ratoiul aurit”.Am mancat bine (chiar mult prea bine pentru kg pe care le-am luat dupa renuntarea la fumat- eram concediu, imi faceam de cap). Normal ca mi-am dorit un meniu din bucataria locala, asa ca am primi niste gulas de vita cehesc cu paine si ceapa. Bun, foarte bun, delicios. Feliile de paine, 4 la numar, erau pe jumatate inmuiate in sosul rosu visiniu de carne de vita, iar cateva  rondele de ceapa pluteau deasupra, in “scarba” infometatului. Am bagat si un dulce localnic, care in aceeasi sila fusese stropit cu ciocolata…mmm. A fost un pranz genial, de te urneai cu greu mai apoi ca toata bunaciunea iti aluneca prin vene pana atingea varfurile degetelor din picioare. Ahhh. ce greseala, ce nenorocire! Era cat p’aci sa uit  simbolul national,licoare panaceu ceh! O bere buna rece, care  lasa un pahar aburit… ce mai la deal la vale, stanga dreapta, chiar ea, berea Pilsner Urquell, la mama lui in Cehia. Ce bun, ce bun! (ca sa fiu sincer- nesimtita si deloc doamna, aproape ca imi vine sa ragai a plin si a satisfactie numai gandindu-ma. ei bine, exagerarea e doar de dragul de  a arata cat de buna a fost mancarea).

Inchide gura ca intra musca

cam asa eram eu de-alungul stradutelor cehesti cu iz medieval, dar pe care parcurgandu-le, simteai evolutia si modernismul epocii contemporane. Strazile pe care am mers -nu pe jos, recunosc- catre  castelul  din Praga sunt de fapt niste alei curate, majoritatea pietruite, incadrate de garduri- ziduri, adevarate fortarete. Castelul Praga (Prazsky hrad), pozitionat intr-o piata larga in care timpul pare sa se fii oprit cu vreo doua- sase secole in urma,  este o enormitate construita in doua- sau chiar trei stiluri – arhitecturale diferite, imbinare de stiluri care iti da senzatia ca te afli, in mod paradoxal, in fata istoriei a multe secole diferite, chiar disparate, ca si cum mai multe ceasuri uriase schimba anii din mai multe secole. In mod indubitabil cea mai marcanta este perioada gotica, aspra si halucinanta. Cum cobori mai jos, in mica vale creata, se vede Praga.  Cocheta, discreta,  citadela se arata o  vadana acoperita de o suita de acoperisuri – niste palarii innodate, de culoarea tiglei caramizii.  Chiar la nivelul platformei se vede o casuta dragalasa, cu geamuri mititele, care pare sa faca cu ochiul turistilor. La o scara  mai mare si mai impresionanta,  mi-a trezit aceeasi senzatie pe care  Sighisoara  mi -a dat-o la o prima vizionare.

Praga nu e braga

Am ajuns la Praga sambata dimineata. Plecasem din Bucuresti dintr-o caldura innabusitoare, unde curgeau apele de pe mine numai miscand din degetul mic de la picior sau facand nimic – asta la 5 dimineata,  asa ca ajungand in capitala ceha unde ploua si (din avion ) parea de-a dreptul frig m-am cam uitat chioras.  Pe durata zborului intreaga gasca imi povestise cum s-a pregatit cu haine de frig si ploaie. De fapt nu intreaga gasca, ci acea parte mai informata (eu eram pe langa tot ce se intampla pe acolo, intrucat accesul la computer si internet, implicit, a fost blocat de cea ceea ce se numeste renovarea casei) sau mai inteligenta.

Nu mai conta starea vremii, fiindca starea vremurilor se arata promitatoare: mergeam la Brno, la Moto GP! pentru cei care sunt interesati de motociclete stiu ca moto GP este ACEL eveniment similar Formulei I pentru motociclete, locul in care se bat greii, pe motociclete care poarta nume cu greutate, pentru echipe consacrate.

Gata cu reveria, revin la privirea mea zgaita pe geam, mai exact picaturile de pe geamul avionului.Cu toata onestitatea ascultam spasita “cum de nu ti-ai luat nimic gros sau de ploaie?” in timp ce in gand fredonam “sunt la Praga, sunt in Praga!

Am plecat de la aeroport cu doua masini de inchiriat si cu GPS ul in functiune (traiasca tehnologia!) pentru a face un tur al Pragai si, eventual, sa imi iau ceva mai gros de imbracat, intrucat nu cred ca starea vremii si cehii ar fi inteles ca eu vin de la peste +35 grade celsius. Am juns in centru un de era un muzeu urias. Trebuie sa precizez inca de la inceput ca nu stiu cum se numesc obiectivele pe care le-am vazut intrucat am mers la picior din aduceri aminte ale prietenilor, iar timpul de vizitare s-a limitat la cateva ore , cu masa inclusa. Asadar, revin. Eram aproape de centrul centrului, buricul buricului, de miezul Pragai ceheasca. In spatele nostru- cladiri fenomenal de frumoase, in fata muzeul, alta cladire senzationala.

This slideshow requires JavaScript.

Am tot luat-o la pas pana am ajuns pe o strada pe care la fiecare al doilea magazin exista o pravalie cu suveniruri. Bine, nu o fi fost un magazin la fiecare doua magazine, o fi fost la trei sau unul dupa celalalt, cert este ca pravalia cu suveniruri era nelipsita in centru, iar localnicii aveau ce rontai in urma vanzarii de tricouri cu Praga, cuCehia (Czech me out din titlul anterior era mesajul inscriptionat pe un hanorac care mie mi-a placut taare mult . dar ajungem si la asta.) Intram buluc in primul magazin de suveniruri. Dupa cum ziceam, existau tot felul de tricouri, sepci, biblicuri -toate, dar toate “branduind” locul. Toate nebunelele posibile, inclusiv  cele ametite cu mesaje la fel ametite referitoare la bere, sfinteau locul sau cel putin aminteau de acest loc , de acest oras, odata ce plecai din el cu obiectul. Eu, personal, ma orientasem spre acel hanorac haios pe care scria “CZECH ME OUT”.  In afara de haiosenia sa, hanoracul era si foarte gros si mi-ar fi ajutat la potolirea dardaielii. Toate bune si frumoase pana la bani. Tricoul, de fapt, hanoracul, costa undeva la 30 euro, iar cand propretarul pravaliei s-a prins ca suntem romani a zis ca nu lasa nimic fiindca romanii sunt bogati. Cat despre pretul bluzei mult admirate si provocatoare de chicoteli?????  Scump, domne scump.  Un gand de hai sictir , asa ca de criza si usor tovarasesc  mai apoi ne-am carat. Mai rau a fost ca nu am mai gasit un al doilea hanorac la fel, cu mesaj atat de simpatic.  Nici macar poze nu i-am facut.:((

Oricum, scump, domne scump!

Czech me out!

M-am intors din Cehia ieri si nu mi-am dat seama cat de tare mi-a placut decat atunci cand am deschis usa si mi-am dat seama ca nu imi convine ca am ajuns acasa. De obicei , dupa fiecare iesire,  ma plimb, ma bucur  de iesire  si ma bucur odata  ca am revenit, odata ajunsa acasa. De data aceasta am deschis usa cu gandul la locul din care am venit.

Iesirea a fost scurta, dar plina, fructuoasa. In primul rand am vazut ce n-am crezut ca voi vedea niciodata, motivul si scopul final al acestei iesiri. Motivul iesirii? Iubitorii de moto stiu ca duminica s-a disputat moto GP la Brno. Ei bine, am fost la MOTO GP! cu alte cuvinte i-am vazut pe Rossi,Stoner si toti grei concurand (e drept eu am sperat ca le voi face poze pe pista , in mers. Ei bine, nicio sansa!)

Am plecat sambata dimineata, chiar devreme, spre Praga. In Bucuresti era o vreme oribil caniculara. Sincer, eu nu vazusem nicio prognoza meteo pentru Cehia, asa ca am plecat ca o floare cu un numar mare (poate prea mare, considerand cele doua zile departe de Bucuresti) de tricouri subtiri si maieuri.  Ei bine, am ajuns la Praga pe o vreme racoroasa, iar din avion vedeam pista uda. Cam aiurea, am cam imbulinat-o gandesc eu. Ca de obicei exista un grup de zani si zane bune care au conspirat pentru toata aceasta mare sansa a mea. O sa va povestesc mai multe despre Praga si despre senzatia uluitoate a concursului (precum si de dezamagirea ca in Romania nu se vor face lucruri asa bune niciodata, cel putin nu in timpul vietii mele) cand voi reusi sa descarc fotografiile.

Cioc, cioc

Fac  ce fac si ajung la ea. Care ea? cum care ea? Blonda de la drept, de la Cotroceni, iar de cand e ministrul turismului ( bonus ministrul dezvoltarii) blonda de peste tot.

Am intrat pe site-ul Ministerului Turismului, mana a mutat aproape fara sa vrea mouse ul  pe  “galerie ministru”. Acolo doamna ministru se branduia (cuvant atat de drag domniei sale). Printre figuri de Elene (blonde sau nu) apar si niste oua   la Cotroceni.

Cate oua tuguiate vedeti?:D

http://www.turism.gov.ro/ro/multimedia/foto/2/galerie-foto-ministru/#/images/foto/g2/cotroceni_oua_de_paste.jpg

PS : am vrut sa spun cioc, cioc, Boc, Boc

Tema zilei – accidente si trafic

De fapt nu este vorba despre tema zilei, ci de o tema generală în României. Aşa- numitele beizadele moderne beau pana nu mai realizeaza unde se afla si comit stricaciuni. Sau mai rau: lasa in urma victime. Graba, neatentia sau nervozitatea la volan provoaca accidente care provoaca morti, victime si drept pagube colaterale cartiere intregi blocate din cauza traficului deviat pe niste strazi oricum insuficient de drepte, de asfaltate, de largi sau de civilizat parcurse de catre soferii romani. In urma acestui discurs v-ati dat seama ca aglomeratia, traficul, m-a “traumatizat ” si pe mine.

 

ieri in urma accidentelui de pe Vitan- Barzesti, de fapt , in urma devierilor de trafic si a congestiei provocata de inchiderea soselei cu pricina, am petrecut mai mult de doua ore in trafic. Timpul pierdut, benzina consumata, o doza de nedumerire a cauzei aglomeratiei, numultumirea de a te afla prins ca intr-o capcana intr-o mare de masini mi-au  provocat un mare disconfort. Am intuit ca este vorba despre un accident inainte de a vedea masina politiei blocand accesul pe Vitan Barzesti spre Sfantul Ioan, era singurul lucru care putea cauza asta. Cu exceptia unor obraji-grosi care au tot forfetat si schimbat inutil benzi, lumea a fost calma. De fapt ce mai putea face pana la urma?! Recunosc  ca in sine-mi mi-a aparut intrebarea  “cum tocmai astazi nu am mers cu motocicleta?”

Dupa ce te resemnezi ca ai ocolit semnificativ, dupa ce ai oftat vazand ca viteza medie a scazut la 1 km /h, ca toate camioanele si tirurile se aventurara spre oras din lipsaunui drum alternativ,   incepi sa te uiti in jur, la colegii de trafic. Unii sunt suparati. Altii sunt tristi. Domnul din spatele meu era oboisit -resemnat. Un sofer de camion aflat pe banda alaturata aprindea tigara de la tigara, semn al nervozitatii. O doamna vorbea incontinuu la telefon agitandu-se excesiv. O masina a unei societati de constructii inainta cu portiera deschisa pentru ca membrul echipei aflat pe locul din spate al papucului sa se racoreasca. O familie roia nemultumita in jurul unei Dacii vechi, ramasa in pana de la mersul bara la bara pe o asemenea caldura. Ajunsi pe Vacaresti, linia de tramvai devenise o noua cale de rulare pentru autoturisme, grobiam chiar au invadat linia incat tramvaiul nu mai avea pe unde circula. Soferi grabiti reinventau reguli de circulatie si depaseau coloana pe contrasens. Acestea sunt instantanee din traficul de ieri. Acestea sunt instantanee de trafic bucurestean in general.  Acestea sunt instantanee care conduc spre alte accidente si alte cozi interminabile in trafic. Cu siguranta, in alta parte a capitalei masinile se tarau din cauza  lucrarilor de asfaltare care progreseaza ca melcul.

Realizez ca traficul ne reprezinta. Traficul- aglomerat, stresant arata stare natiunii, stare mentala, sociala a oamenilor de la noi si invers: traficul este o consecinta a starii sociale a natiunii.

Noapte de vara- teatru afara

Am citit acest comunicat, mi s-a parut interesant si vi-l imaprtasesc poate va decideti sa mergeti:

“Miercuri 11 august 2010, ora 21.00  Old City (Lipscani 45) siTeatrul de ARTA Bucuresti prezinta piesa de teatru INSOMNIACII de Mimi Branescu, in regia lui Sorin Militaru. Personajele UN OM, ALT OM si NENOROCITUL sunt interpretate de Liviu Cheloiu, George Constantinescu si Marin Grigore.

Ce variante ai cand nu poti nicicum sa adormi? Poti decide sa iei somnifere sau  aer curat. Nu ti-a trecut niciodata prin minte ca, in astfel de situatii, ai putea sa faci o plimbare prin parc? Ţine minte insa, ai grija sa nu fie luna plina! Caci in loc de vagabonzi, jandarmi si betivi, i-ai putea vedea misunand prin parc pe Praslea cel Voinic, cu tot cu mere si zmeu, pe El Zorab, Spielberg, Omul Paianjen, Ion Caramitru, extraterestri si pe multi altii.

Parteneri: Magic FM, afterhours.ro, vipstyle.ro, iconcert.ro, anyplace.ro

Old City Lipscani Beer Garden
Str. Lipscani, Nr.45
Rezervari: 0729377774
www.oldcity-lipscani.ro”