Gotan Project la Bucureşti

Lasă un comentariu

Am intrat acum pe situl eventim să văd cine se mai produce, reproduce sau manifestă pe scenele din Bucureşti şi am văzut pe un banner flashuitor că vine Gotam Project la Sala Palatului pe 25 iunie.  Uitasem că există formaţia, după cum,  cu  vreun an-doi în urmă nu ştiam că există, dar când i-am ascultat mi-au plăcut fără a şti cine sunt. Complicat, nu? :)


Cu vreo doi ani în urmă, nepoata mea care face dans sportiv a apărut într- o emisiune dansând tango pe o anumită melodie  de tango, cu tente electro. Mi s-a părut faină (melodia, nepoata a fost fabuloasă!)  aşa că am încercat să aflu cine cântă. Am aflat, am tot dat replay la câteva piese pe youtube şi m-am calmat. Voi asculta mai mult şi mai multe ca să  văd dacă merită să plătesc un bilet sau mă limitez la un bilet moca cu vedere din toate unghiurile pe  youtube.:)

O bucata de tango 3.0

Protestul din Bucuresti

Un comentariu

“Când cetăţenii mor de foame, sunt îndreptăţiţi să-şi mănânce conducătorii” – Bogdan Hossu, 19 mai , Piata Victoriei

Romania SRL

Lasă un comentariu

Protest

Am tot auzit despre criza din Romania. Toti vedem efectele crizei pe strazi. Oameni suparati ca li s-au taiat din venituri, atat din salarii cat si din pensii. Oameni amarati ca vor fi dati afara. Toata lumea tipa “criza” si “deficit”. Dar ar fi fost oare criza daca am fi avut niste conducatori / manageri  de tara responsabili? S-au inchis o multime de firmulite de doi lei sub pretextul crizei,  de fapt ele au fost fie prost administrate, fie supte pana la sange . Dar de ce exista o multime de alte firme care continua sa se dezvolte frumos si sanatos, in ciuda impozitarii din ce in ce mai grele? Exista, sunt administrate,  acele firme in afara crizei, in alta tara, in alta lume,  sau doar au un manager cu toate suruburile si mecanismele creierului unse? Sau pur si simplu au dorit o administrare corecta fara furaciuni? De abia acum in al spe mielea ceas s-au gandit si ei ca administratorii sau altii responsabili de datoriile firmelor/ srlurilor sa fie trasi la rapsundere. Pana acum legea era buna asa cum era,  iar impozitele la stat aproape ca deveneau optionale prin modul in care se tot miscau administratorii sau asociatii prin actionariatul firmelor, anaful  se prefacea ca isi colecteaza datoriile firmele se prefaceau ca le platesc. Sunt curioasa daca proiectul de ordonanta  aflat in dezbatere publica pe siteul MFP va intra in vigoare ori ba. (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/transparenta/oug_evaziune.pdf)  Iar daca va intra in vigoare va produce efecte  sau, in continuare, va fi mai usor sa taie din veniturile  de 600 de lei ale unui amarat care a muncit peste 30 ani si care plateste mai mult din jumatate din bani pe medicamente. Probabil cu alea se si hraneste.

Stiu ca exista persoane care nu sunt de acord cu mine, care considera pensionarii niste paria. Ei bine imi sustin punctul de vedere. Pensionarii nu sunt paria. Pensionarii si-au adus aportul, inclusiv la ziua de azi, prin munca, prin obiecte lasate in urma lor, o saiba sau un sac de ciment trimis la export pe vremea comunistilor. Exista multi paria acum, multi (evazionistii, cei care fura, cersesc, cei care asteapta la cap de pod sa le ploua in creier cu lozul castigator, iar enumerarea poate continua la nesfarsit) care considera ca au dreptul sa dea din gura, dar  eu sustin cu tarie ca pensionarii nu sunt paria. Mai degraba sunt eu (si multi de varsta mea) decat ei.

Pentru cei care lucreaza in sistemul bugetar lucrurile stau diferit, desi recunosc ca nu sunt cea mai indreptatita persoana care sa vorbeasca despre asta, fiindca niciodata nu am stiut care e  intr-adevar situatia  “la stat” si fiindca intotdeauna mi-am imaginat ca la stat se sta. De aceea pot doar presupune ca exista domenii si ramuri unde exista un surplus de angajati care clicaresc cu spor la un solitaire plictisit, in timp ce in alte zone, domenii  in care oamenii sunt platiti din bugetul de stat, exista un om pe trei posturi, un om care sa munceasca si pentru acei clicaitori de birou, clicaitori carora li se plateste leafa ca ei sa faca hemoroizi stand, ca mai apoi sa le platim si asigurarile de sanatate pentru hemoroizii pe care  i-au facut pe banii nostri, ai contribuabililor si ai colegilor lor care munceau. Poate nu m-am facut inteleasa, iar logica mea a parut stramba. Daca si-ar fi miscat curul si nu ar fi stat la stat pe salariu lunar, oamenii astia nu ar fi ajuns la hemoroizi. daca nu ar fi ajuns la hemoroizi nu trebuia sa le mai platim noi asigurarile pentru bubele din cur. Iar toate aste nu se intamplau daca statul nu le platea salariile sa stea. Si ajungem din nou la managerul bun si la managerul prost(In cazul guvernului Boc nu se poate vorbi despre un manager rau, ci doar despre unul Prost). Daca statul ar fi fost managerul bun ar fi vazut ca exista un om care munceste pentru 10, ca acel om primeste un singur salariu mititel, iar cei 10 care stau de pomana primesc fiecare cate un salariu cat 10 ale celui care munceste, iar tot acest lant al prostiei conduce spre lipsa de progres. De fapt, toate aceste prostii nu  converg niciunde.  M-am facut inteleasa?

Apoi, tot guvernul, in calitate de manager bun, trebuia sa isi ia de guler datornicii inainte de a da afara muncitorii producatori. Inainte de toate ar trebui sa vada de pe unde are de strans bani, cine fura bani si cine din sistem poate strange acei bani si mai apoi sa se curate de clicaitori  jucausi de solitaire, cu hemoroizi  cauzati de stat la Stat (ar fi o solutie si controlul medical :toti cei care au hemoroizi sa fie dati afara!). Iar pentru a strange,  a recupera datorii de fapt, ma gandesc ca ar fi necesari oameni in toate structurile statului: politisti, vamesi, politisti de frontiera, judecatori, procurori, inspectori s.a. Oameni care sa fie  bine manageriati, supravegheati sa fie corecti, nu sa se plateasca spaga pe spaga, care sa lucreze, care sa colecteze si sa spuna mai putin si mai rar “la stat se sta”.  Mai e nevoie de ceva, dar si aici tot “managementul ” guvernamental a provocat actuala mentalitate. Un mai bun simt al datoriei catre Stat.  Daca multi adminsitratori, manageri mai marunti sau mai mari,  gandesc in continuare ca  “merge si asa”, ca pot sa nu-si plateasca taxele si darile, cei corecti vor plati  la nesfarsit, pana vor fi ingropati poate de fiecare majorare de impozit decisa de un guvern incompetent, care nu poate infrunta, cu atat mai putin ingropa,  gainariile.

In calitatea de angajat  la firma “Romania” SRL, as propune schimbarea managementului numit guvern.  Dar sunt romanca si romanii fac altceva: schimba firma. Intr-o zi  Romania o sa fie ca o firma cu 10 manageri si fara niciun anagajat lucrator, iar Guvernul o sa ramana singur si o sa poata sa isi mareasca leafa sau sa-si adanceasca mainile pana la coate in furaciune, dar nu o sa mai aiba din ce.

ultimul episod

Nu e pasare ca porcul

Lasă un comentariu

dar nici peste precum vita

Tara mea cu oameni tristi

2 comentarii

Primele posturi ale acestui blog au pornit de la o tara cu ochi frumosi, o tara splendia in care iti vine incontinuu sa canti. Acum trag o privire la televizior si vad altceva. vad o tara a protestelor, a miilor de oameni iesiti in strada. Ma uit si vad o tara a miilor de oameni in strada, a miilor de oameni nemultumiti, infometati, ingrijorati, a miilor

de ochi tristi. tara mea cu ochi frumosi a devenit tara mea cu ochi tristi.

Poate tara a ramas la fel de frumosa, dar ochii tristi mai pot vedea ochii frumosi?

Mestecate pe amestecate

3 comentarii

Nu am mai scris desi a fost o perioada plina. Plina de ganduri, de agitatie (privind in retrospectiva, poate nejustificata), de frustrari,  de chestii, trestii socoteli.

O sa incep cu frustrarile. Spuneam mai demult ca indiferent ce as manca eu sunt ca o trestie. Ei na, iata ca m-am inselat si nici nu ma cunosc atat de bine , in orice imprejurare. M-am trezit cu niste kg in plus pe care le-am atribuit (cu urlete) lipsei de tutun. De fapt, kg in plus nu erau cauzate de mai putina nicotina in corp, ci mai multe rontanele. Am decis sa iau masuri urgente, asa ca am intrat la dieta. Drastica nu asa. Legume si fructe crude, ceaiuri, cafele si … cam atat. Mie imi place sa mananc si la viata mea nu am prea stiut ce e aia dieta sau a te  abtine la mancare. Toata viata am mancat cu placere, aproape orice, oricand am vrut, cat am vrut si, in sinea mea, am sperat, ca nu imi va dauna niciodata. Am senzatia ca lasatul de fumat mi-a cauzat mai putin decat dieta. recunosc, nici asta nu e rau venita. O detoxifiere e binevenita la o carnivora ca mine. Dar mie imi place sa mananc si sunt cam comoda de fel. Asa ca sambata, cand am decis ca trebuie sa imi mai misc picioarele pentru a schimba ceva cu adevarat, am ramas eu insami surprinsa. Nu de alta , dar nu m-am stiut asa capoasa si atat de determinata.  Am mers pe jos cam 8 km in prima sarja, iar pe seara am mai bagat inca vreo 3-4km,  in ritm fortat de maraton. Imi venea sa ma pup pentru hotarare. Dar in loc sa ma pup, imi tot dadeam palme, la fiecare pofta aparuta.  Maaama si ce as fi mancat niste floricele de porumb si as fi ras o bere! In schimb am mai mancat un mar si am mai baut o cana de ceai. naspa, nu?

Sambata seara, prietena mea m-a sunat ca are un bilet la AC/DC, moca.  Pe cand ea si-a cumparat biletul eu am fost cu fundul in doua luntre. Nu am fost niciodata un fun in sensul adevarat. Le cunosteam din melodii, le ascultam cu placere, stiam oarecum povestea celor doi frati care pun bazele unei formatii de succes, dar nu eram ceea numesc unii “admiratori”.  Pe de alta parte, concertele lor aduna oameni, sunt fenomenale ca spectacol, iar pe ei in concert nu as mai fi avut o a doua ocazie sa ii vad. Atunci am zis nu. Sambata seara, inainte sa ma sune prietena mea, vedeam stirile si ma apucase indoiala p[entru decizia luata si parca as fi mers. Asa ca, atunci cand ea mi-a facut prpunerea, am acceptat.

Concertul a  fost fenomenal. De la aparitia spectaculoasa a grupului la 9.00 pana la disparitia lor, doua ore mai tarziu. Pe departe favoritul meau a fost Angus Young, vesnicul scolarel.:) Intr-un fel ( e o parere personala, profund subiectiva si deloc argumentata) scolarul haios care se joaca pe grieful de la chitara, dupa cum mestec eu mancare (mancaule, nu mai la foame ti-e gandul!) a fost esenta lucrarii, a concertului.Nu am imagini de pus ca am fost fair play si m-am dus, dupa cum au anuntat, fara camera de luat vederi sau orice device de inregistrare audio sau video. Exista pe youtube.com inregistrari relevante, ca sa nu vorbesc eu aiurea in tramvai.

Ieri  treaba multe, eu persoana cu trei maini stangi si un picior, iar pofte, frustrari si salivari abundente deschizand usa de la frigider.

Noapte alba in muzee

Lasă un comentariu

Pe 15 mai va fi noapte alba in Bucuresti.

Muzeul Naţional de Artă al României: 16:00 – 04:00
Muzeul Naţional de Artă Contemporană: 21:00-05:00
Muzeul Naţional de Geologie: 19:00 – 01:00
Muzeul Naţional „George Enescu”: 20:00 – 05:00
Muzeul Naţional de Istorie a României: 18:00-03:00
Muzeul Naţional al Literaturii Române: 10:00 – 03:00
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”: 20:00 – 01:00
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”: 10:00-14:00
Muzeul Ţăranului Român: 18:00 – 2:00

Din nou despre fumat

6 comentarii

Scriam cu ceva timp în urmă că intenţionez să mă tai la cota de  tutun. Am reuşit  să nu fumez. După ce am gandit-o îndelung, la un moment dat am zis “asta şi gata”. Aşa a fost. Am avut şi faze “clocotitoare”, lacrimogene, dar nu sunt sigură că au fost cauzate de ţigări (sau mai bine zis de lipsa lor), ci de factori independenţi de dependenţa de nicotină. de fapt, ieri mi-am dat seama că existau ocazii în care ţigările mă făceau mai nervoasă. Când mergeam la cumpărături(asta până ieri), ultima sută de metri a magazinului  o parcurgeam în ritm forţat, iar odată ajunsă afară, îmi aprindeam cu nesaţ o tigare şi nu plecam până nu o terminam. O lăsam pe mama să aşeze bagajele în timp ce eu mă enervam că nu mai găseam odată nenorocita aia de brichetă. Ieri am flendurit-o prin magazin, nu m-am agitat, nu m-am grăbit, ajunsă în parcare, am pus cumpărăturile în portbagaj liniştită, am plecat fără a mai căuta unde e bricheta, am stins bine ţigarea sau d’astea. Deocamdată, renunţarea la fumat îmi priieşte: cel puţin simt mirosul florilor din jur şi nu mai am şedinţe cu mine însămi după fiecare ţigara aprinsă, nu îmi mai put hainele şi nici mâinile. În rest nu ştiu dacă am vreun beneficiu (mai ales că am cotit-o spre pateuri cu brânză şi alune în loc de ţigara) dar oare fumând am vreunul? Nu ştiu ce va fi, cum voi fi, deocamdată mi-e bine aşa şi sunt mulţumită de decizia luată.

1 mai muncitoresc

2 comentarii

Trec peste partea agasanta a zilelor trecute (de fapt, eu agasanta cu toata lumea, inclusiv cu mine insami. au fost persoane care au numit -o sevraj) si voi mai scrie cateva vorbe pe wordpress.

Vineri am vrut sa merg la cumparaturi si am renuntat. De fapt, am ajuns la hypermarket, am vazut aglomeratia de zile mari (muncitoresti), m-au apucat dracii si am cumparat trei lulele, trei surcele, cat sa pot merge la casa de 10 produse. M-am oprit la pompa sa bag benzina ….si aici coda. Am renuntat si la benzina desi pitica era pe rosu, ca la semafor. Am ajuns la concluzia ca suntem o natie de muncitori, dar cel mai mult ne place cand sarbatorim prin nemunca.

Sambata am avut o stare naspa pana spre dupa amiaza cand, dupa o tura cu pitica, mi-am revenit. Este foarte probabil ca starea nasoala sa fi fost data si de lipsa de nicotina din corp. Sau poate nu… Am fost la bulgari (eu am reusit sa ma intorc motorizata, de la Russe nu s-au furat masini sau alte cele). Centrul orasului era gol, probabil si bulgarii sarbatoreau muncitoreste. Duminica am fost dupa ai mei la un gratar. Ei se aflau pe malul Argesului deja, cu mititeii sfaranind. Locul ar fi fost frumos, daca nu ar fi trecut valuri- rauri de populatie necivilizata care sa isi lase farfuriile de unica folosinta si peturile printre copaci. Dupa ce am mancat, satula fiind, satula atat de mancare, cat si de manelele ce rasunau amestecat in mica poienita, am propus imbarcarea. Ceea ce am si facut.  Oricum statul in aer liber mi-a priit.  Asa au trecut zilele de 1 mai nemuncitoresc si 2 mai manelesc, fix ca un weekend obisnuit.

UNU MAI bun

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.