A fost deviza sub care Florian Lungu si Mihai Godoroja  au deschis parada muzicala a Duke Ellington Orchestra de duminica seara. Jazzul  nu prea poate fi descris in cuvinte (cel putin nu cuvintele mele),ci ascultat, asa ca o sa va descriu in putine cuvinte ce a insemnat orchestra: 16 instrumentisti (pianist, contrabas, tobe, sax, trompete, la un moment dat si un clarinet), o suita de improvizatii mestesugite, doua surprize romanesti.

Concertul a inceput cu o intarziere de jumatate de ora, cauzata de … mancarea buna  a organizatorilor (cel putin mai buna decat MCDonalds), dar a meritat asteptarea. Dupa o ora de cantare, orchestra si-a luat o bine-meritata pauza. Apoi a urmat surpriza: Johnny Raducanu, la pian, a cantat acompaniat de Pedro Negrescu, la contrabas , doua piese: prima o compozitie proprie a celor doi, a doua “Satin Doll” a americanilor de la Duke Ellington Orchestra. Maestrul a fost uimitor de doua ori. Odata prin interpretare, a doua oara prin atitudinea emotionata. Obisnuita fiind sa il vad nonsalant si cu o nota de jemanfish, am fost surprinsa de postura tacuta si serioasa a maestrului.  A revenit Duke Ellington Orchestra in intregime, iar una dintre piesele interpretate a fost chiar “Satin Doll” . Spuneam ca muzica nu poate fi descrisa in cuvinte si da, interpretarea diferita a aceleiasi piese, imi sustine parerea.

A doua surpriza a serii fost Aura Urziceanu, care, dupa multi ani, a revenit pe scena sa cante alaturi de Duke Ellington Orchestra. Cantareata a fost cantat uimitor si s-a aflat intr-o forma sclipitoare.

Pentru cine doreste sa ii vada si mai ales sa ii asculte pe cei de la Duke Ellington, concertul  va fi difuzat cel mai probabil pe TVR 2.

Aplauze pentru maestru