Revelion 2010

În acest an, Primaria Municipiului Bucuresti prin ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale, organizator, organizeaza de Revelion doua evenimente, atat in Piaţa Constituţiei, ci şi pe Bulevardul Unirii.

Programul incepe la ora 18.00, concertul fiind sustinut de : Marcel Pavel, Vama, Directia 5, Bere Gratis, Vlad Mirita, Alex, Voltaj, Iris, Smiley si Sistem. Pauzele dintre recitalurile artistilor vor fi completate de un DJ care va mixa live la concertul din Piata Constitutiei. 

Inainte de miezul noptii   va  exista un spectacol de  lumini, lasere şi artificii, sincronizate pe muzică şi pentru care se vor folosi peste 5000 de efecte laser şi pirotehnice.

Pe Bulevardul Unirii vor fi organizate doua restaurante cu specific romanesc, unde bucurestenii vor putea continua petrecerea in acordurile a doua orchestre, Jinga Symphony Orchestra si Big Band-ul Radio, care vor canta intre orele 00.30 – 02.00.

Sursa : PMB

Bucurestiul in iarna… si eu in Bucuresti

Vineri dimineata, ma ridic din pat alean, ma indrept spre fereastra si dau sa ma uit pe geam  sa vad daca ninge. Se prelungise codul galben de ninsoare si vroiam sa vad cat de inzapezite sunt masinile sa imi dau seama cat de nametita e si pitica mea. Uita-te pe geam daca poti! Cristale neregulate de gheata acoperisera geamul cu flori reci.  Ma mut la alta fereastra, care s-a aburit instantaneu ce mi-am aplecat mutra asupra ei. Sterg olteneste cu maneca si arunc un ochi. Ningea. Ningea chiar binisor. Mi s-a parut frumos doar cat ai rosti cuvantul “nea”. Apoi am zarit un nene care incerca sa isi scoata masina din troianul de zapada. Nasol. Dadea la lopata cu sarg. Urca in masina si incearca sa avanseze. Sula Marioara! Nimic, nici un centimetru. Pune din nou mana pe lopata.

Ma deplasez la baie sa imi retusez mutra dupa somn. Ma intorc din nou la fereastra spion. Nenea cu lopata si masina inzapezita dezertase. Farurile erau stinse si ioc proprietar.

Ma infofolesc, imi fac curaj si ma pornesc. Era un maldar de zapada chiar in fata masini. Dau sa deschid portiera sa imi iau chichizdica de faras si sa mut neau din fata. Dau sa rasucesc, nimic, cheia nu se misca. Dau inapoi, se misca, inainte… pauza. O data. Si inca o data. Imi las geanta in mijlocul strazii si ma opintesc sa descui usa. Nu si nu! Merg la portbagaj. Cheia intra cu un scartait de gheata sparta si… se deschide. Imi scutur ghetele si purced in masina. Prin portbagaj, bineinteles. Sar peste scaune si ajung pe locul soferului. ma opintesc in portiera si iaca.. . se deschide si asta. Imi recuperez cacatisul de faras si incep sa basculez zapada din fata rotilor. Marele meu noroc a fost ca vantul a tinut cu mine si plimbase nametele cel mare peste drum.

Gata de drum. Pornesc usurel si usurel am mers pana la munca. La un momet dat, pitica suceste naravas din cur. Stai cu mama… Ajung cu bine pana la urma. Ajunsa la destinatie am alta problema. Unde parchez? Locuri de parcare garla, ca niciodata, dar toate inzapezite. Dau o tura, poate s-a carat vreunul si mi-a lasat un loc curatel. … Nici o sansa… Intorc, mai dau o tura. Vad un nenecare se incumeta sa tractoreasca masina peste zapada din parcare. Pana la un punct, apoi isi scoate lopata si deszapezeste. Continuu sa caut. Cand ma intorc, nenea isi parcase masina. Eu nu am aveam lopata, ci doar un simulacru de faras. La Cucuietii din deal vad un loc cu zapada proaspata. Top si eu peste el! A mers. Inchid usa si vreau sa o incui. Renunt, gandidndu-ma ca iar trebuie sa escaladez prin portbagaj.

Peste zi a nins incontinuu. Ma uitam pe geam din cand in cand, fie cu placere,  fie cu groaza a cum voi pleca eu. Plec. Ajung la masina si imi vine sa ma iau cu mainile de par. Noroc ca aveam fes cu ciucuri sa ma trag de ei. In fata masinii un ditamai nametele. Trecuse plugul pe acolo si zapada de pe centru a ajuns in fata masinilor parcate de parte si alta a drumului.Plus ca ninsese consistent. Ajung la portiera descuita, trag serios de ea pana se deschide. Bolborosesc incontinuu “te-a mancat in cur, scarpina-te”, “fi-ti-ar ideea sa iti fie” “baga-mi-as sa imi bag”. Imi scot ustensila aia fragila si incep  sa dau zapada cu ea. Fie ca dadeam cu causul palmelor, fie ca foloseam rahatisul ala mic de faras era fix la fel. “fu.. in el de cacatis” , “nu mai ies de aici nici la pulivara”… doi pasi mai incolo, in fata unei curti era un tip  care dadea la zapada cand am trecut eu. Pe cand am inceput sa ma agit in jurul masini si mai ales in fata ei, omul s-a oprit. Si-a sprijit barbia in coada lopetoiului si se uita ca la spectacol. Chestie care ma enerva si mai tare, ca imi imaginam cat de tare se distra el in timp ce eu naduseam de zor si fara spor.

Ma urc in masina si incerc sa inaintez. Rotile patinau demente. Iau eu ma dementeam odata cu ele. Cobor din masina si ma opresc in fata lui X sprijinit pe coada. “Am nevoie de ajutorul dvs. Macar al lopetii dvs. “  Fara o vorba, individul vine alene cu lopata si, din cateva lopeti basculate, imi scoate zapada din fata masinii.  UHhhhhh. Imi zice scut “mergi inainte”. Urc in masina , dau cheie, las ambreiajul si.. top. AM iesit.  Uhhh. Il intreb cum fac cinste. Mi-a zis cu nimic. Probabil, am platit prin spectacolul dat inainte.

Acasa se repeta faza cu nametele. Dar la un claxon s-a adunat familia si am intrat in parcare… Acum sa ma vad cum o iau de la capat.

Mâţa din cămara

Aveam un sictir incredibil cand a venit bomba de frate in vizita. Si-a lasat rucsacul in hol, l-a sprijinit de perete si a intrat cu galagia specifica, care de obicei ma provoaca sa atac. De data asta l-am lasat in pace, de fapt m-am lasat in pace, ca de cate ori ne haraim, eu sunt cea care se agita in punga de pomana. La un moment dat, vad ca i se misca “portbagajul” (asa isi numeste el rucsacul). Ei bine, poate nu a fost asezat cum trebuie si a alunecat. Trec vreo 5 minute, cand zdrula zice “aoleo, am uitat de asta”. Isi desface portbagajul si de acolo o zbugheste o chestie alba. “Asta” era o pisicuta alba, care a inceput sa se fataie de colo-colo.

In fine, ii las in bucatarie si ma mut la mine in camera. La un moment dat, aud “zduf” si inca o data “zduf”. Ma uit in stanga mea, de unde venea zgomotul, care s-a repetat inca o data si inca o data. Dementa de pisica se arunca in usa de la balcon. Am luat-o in brate, i-am verificat capsorul mic de cucuie si atunci am vazut-o cat de zurbagie este. Mata alba era ceacara!Avea doi ochi mari, dar… unul verde, unul albastru. Frumusica! Bine asta nu m-a lamurit de ce zanatica se arunca in usa, ca nu era din geam. Si de ce naiba a tot repetat, nu simtea ca o doare?

Vine si nepoata mea. “Pis, pis” nimic. PIIIIS. Nici urma de mata. Cauta in casa. Cauta pe balcoane. Cauta dupa mobila. Nimic, nici labuta de pisica. PIIIIIS!!!!!!!!!!!!!!!! cauta sub pat, dupa pat. Iesi pe scara blocului. Nema pisica!  In ciuda sictirului propriu m-am implicat in cautare, gandindu-ma ca cine stie unde a ajuns creatura. La un moment dat, aia mica, care se mai joaca de-a v’ati ascunselea prin casa ii spune mamei “auzi mamaie, in camara te-ai uitat?” Deschidem usa la camara, iar “dansa” (era dansa fiindca tocmai ii explicasem copilului ca la moldoveni “dansul/dansa” e obictul /animalul) statea pe raft intre rezervele de malai, faina, orez, bulioane si alte cele. A schitat un “maaaau” si i s-a stricat somnul. Ce se intamplase? Dansa a gasit usa intre-deschisa si a topait pe raft. Tata a vazut usa cascata, a inchis-o, sechestrand mata inauntru.

Mata ceacara- nepoata mea si-a luat manusa de protectie

Saraca! dupa ce am recuperat-o din camara si a inceput zgatia mica sa se joace cu ea, pun pariu ca isi dorea sa fi ramas acolo in intuneric pe un raft.

Program de Sarbatori

Pentru bucurestenii care nu pleaca din capitala, Primaria Municipiului Bucuresti anunta diverse manifestari distractive destinate, mai ales, prichindeilor:

“In acest sens, evenimentul ”Cred in Mos Craciun”, ajuns la cea de-a opta editie, se desfasoara intre 5 si 23 decembrie (in zilele de 5-6, 12-13 si 18-23), presupunand amenajari speciale si un decor format din:

-  Brad de Crăciun (20 metri, împodobit feeric)

-  Porţi decorative la intrarea principală în parc

  (cea dinspre Bd-ul Elisabeta)

-  Sania lui Moş Crăciun (amplasată pe spaţiul verde de lângă brad)

-  Casa Moşului (Chioşcul) – unde copii sunt pictaţi pe faţă, primesc aripi   de îngeraş şi îi pot da o scrisoare Moşului

-  Ieslea cu pruncul Iisus ( care aminteşte de momentul Naşterii Domnului, Inchinarea Magilor şi a Păstorilor)

-  Târg de Crăciun (35 de căsuţe amplasate pe aleile parcului).

 o       Scenă pe Lacul Cişmigiu, în vecinătatea Patinoarului (unde se desfăşoară, conform programului, concerte şi spectacole)

o       Animatori (personaje de basm, reni, oameni de zăpadă, brăduţi, pinguini)

o       Plimbări cu trăsura (între orele 11-14, în perioada 19 – 23 dec)

o       Totul este gratuit

 De asemenea, si in acest week-end Primaria Municipiului Bucuresti si Arcub pun la dispozitia cetatenilor spectacole pentru toate vârstele.

 Dimineţile sunt dedicate copiilor. De la ora 11.00 – teatru, muzică şi dans, interpretate de: Grupul de dans Doremi, Ansamblul Artistic Andantino,  Mondodance, Trupele de teatru pentru copii Spiriduşii Poveştilor, Muşchetarii, Rainbow Party şi Zurli.

 Serile, de la 18.30, pe scenă vor urca apreciaţi solişti şi trupe ale momentului, precum: Taxi, Maria Radu, Vunk, Brad Vee Johnson şi Raise Choir, alături de Paula Seling şi Andrei Tudor Band, Monica Anghel, Provincialii.“

Sursa : PMB

Reparatie in stil feminin

Azi trebuia sa ajung pana la Unirii sa cumpar ceva. Nu vroiam sa frec duda prin magazine, ci sa merg la punct ochit, punct lovit. Asa ca de pe drum ma gandeam ca nu o fi foc daca imi las masina pe interzis 5 minute.

In linul stil bucurestean, cu o medie de 10km/ ora , ma deplasez spre destinatie. Mi-am luat si carne pentru Craciun, din cauza semnalizarii bulite. De fapt, stiind ca nu imi functioneaza semnalizarea in totalitate  nici macar n-am mai schitat sa dau semnal, poate se vedea beculeala din spate, m-am infipt pe jumatate in  fata unei dube. Claxoane luungi, probabil mi-a dat si carne, dar asa e in tenis, sunt femeie la volan.

 Ajunsa la destinatie ma cam flescaiesc. Ce palaria lui Hector sa las masina in dreptul semnului de stationarea interzisa cand doi pasi mai jos era un curcan mare, verde si fluieracios. Mai jos erau hackerii cu girofar portocaliu care ridicau masini. Reevaluez, puncte pentru parcare,taxa pentru recuperarea masinii, puncte pentru semnalizare… mmm nu merita. Dau un ocol Dambovitei si imi pun masina dincolo de garla, ca sa imi fie si in drumul spre casa.  Cumpar ce am de cumparat, ma intorc pe jos si  vad ditamai coada la dreapta si un alt curcan ma in fata. Recunosc ca nu am avut niciun stres sa merg cu masina beculind dement, dar am un stres la o amenda mica.

Ajung in parcare, pornesc luminile … dau semnal dreapta- fata pauza. Ma invart, ma intorc… Bec de semnalizare..n-am! Becul se pune destul de complicatat… ce ar fi daca??? Ma aplec pe vine si ii dau ca din greseala un genunchi.Na ca merge! Si a mers pana acasa.

Raspund : Leapsa Alina!

Alina imi trimitea o leapsa cu 10 ciudatenii. E ciudat ca desi ma consider o „dusa cu pluta”, nu ma prea pot gandi la cele mai ciudate lucruri ale mele. Or fi prea multe. O sa scriu cateva, dupa cum imi vin in minte. Tot Alina ma carcotea ca am cam chiulit in ultima vreme. Si pe buna dreptate, iar fiindca suntem la top 10 ciudatenii incep cu prima. Povestesc mai bine in scris decat oral, iar, uneori am un asemenea chef sa scriu incat as descrie in detaliu pelerinajul la buda, travaliul si extazul, alteori, nu am chef sa leg o propozitie chiar daca in fata imi apare revelatia lumii.

2. Vorbesc incet, extrem de incet, cand eu ma cert se poate spune ca vorbesc normal (asta o spun acum, fiindca tocmai am avut o conversatie cu mama care mi-a cerut sa vorbesc spre ea macar sa imi citeasca pe buze J ). Iar daca se aude ca un urlet, e naspa, inseamna ca au iesit furiile iadului din mine. De cele mai multe ori cand trag cate un raget, e insotit de un cuvant care desemneaza o parte anatomica, exprimata in stil vulg . Ca o am sau nu, asta nu mai conteaza atunci.

3. Sunt de o incapatanare negativa aproape maladiva. De fapt e vorba de incapatanarea cu care spun „NU”.  Am acest obicei prost de a –l lua pe „nu” in brate (de cele mai multe ori nu pe tonul soptit normal) cand sunt stimulata sa fac o chestie pe care eu nu cred ca sunt in stare sa o fac. Pana la urma se dovedeste nu numai ca pot sa o fac, dar de cele mai multe ori ajung sa fac o pasiune pentru acea chestie la care initial spusesem nuJ  Anul trecut, inainte de a iesi cu pitica in jungla din trafic,  m-am plimbat pe stradutele din cartier aproape o luna, contorizandu-mi km. Acum, imi pare rau ca a venit frigul si ca nu ma mai pot da cu ea.

4. Am ceva in comun cu mai vechea mascota de la Germanos. Imi place confortul casei, lancezesc mult si bine in casa, nu am nici un dor de duca. Daaaar, daca se pronunta cuvantul „plimbare” (in sensul  o iesire pioniereasca tot inainte si in afara Bucurestiului) incep sa dau din coada, ma rostogolesc si ma apuc de bagaje. Deosebirea intre mine pufosul alb de la Germanos e ca eu nu fac pipi pe covor daca nu imi iese plimbarea, dupa ce ai rostit cuvantul.

5.Imi place sa mananc. Mult, orice, cu doua maini, eventual m-as ajuta si de picioare sa indes in gura o mancare care imi place. Iar mie imi place orice mancare, de orice fel, orice se poate incadra in limitele comestibilului. Ciudatenia e ca eu sunt in continuare un tar. Mai nasol e pentru cei care ma invita prima oara la masa, care dupa ce ma vad „doi la punga” cred ca or sa scape ieftin cu mine. A doua oara sunt fie mai prudenti, fie mai bine aprovizionati.

6.Abuzez de diminutive. La mine un putinei plin cu iaurt e „iaurtel”, ditamai autobuzul  e „masinuta”, un mar la kg tot „merisor” e.  Eu mananc „mancarica”, chiar daca, dupa cum va povesteam mai devreme, sunt capabila sa radiez continutul unei combine frigorifice. Fiindca uneori diminutivele existente nu imi ajung, mai inventez eu unele. Ce diminutiv sa dau la „scortisoara”?

7.Nici de certat nu ma cert in mod „normal”. Ca fire sunt omul care poarta steagul pacii. Dar ma cert . Nu ma cert ca as avea toane, ci ma cert ca am persoane cu care ma cert.

8. Sunt vreo trei specimene in jurul meu a caror mutra imi dicteaza „la ataaaaac!” (si atac naspa) chiar daca respectiva persoana ma complimenteaza cu cate in luna si in stele. De fapt, atunci fac la fel de rau ca si cum m-ar injura.

9. Am o colectie cam debila pentru o baietoasa, care poarta fusta odata la un cincinal si care numai sexy babe nu se poate numi. Colectionez chiloti. Am sacose uriase, pline cu lenjerie divers colorata. Alina, imi pare rau, eu nu pot sa postez o fotografie a colectiei mele.

10. „Dau o bila” (nu iau o bila) inainte de culcare. De ceva vreme, in fiecare seara inainte de culcare, imi iau telefonul in brate, joc Bobble Popper, doborand bilutele colorate. Nu pentru scor, nu pentru distractie, ci pentru ca mi-l aduce pe Mos Ene. Asta in loc de ceai de tei.

Astea nu sunt cele mai mari ciudatenii ale mele, ci primele care imi vin in minte.