Tara mea cu ochi frumosi: Dobrogea

Credeam că îmi place mai mult la munte decât la mare, dintotdeauna am crezut asta. Dar realizez că îmi place la mare, atâta timp cât marea nu înseamnă să stau cu burta în sus la soare şi să tândălesc. Îmi place la mare atâta timp cât plaja e aproape goală, fără fiţe şi fără muzici de-ţi scutură timpanul.

Am fost la mare weekendul ăsta. Am fost în acel loc frumos, sălbatic al cărui nume nici nu vreau să îl rostesc fiindcă deja au aflat prea mulţi, acei mulţi care şi-au lăsat gunoaiele pe plajă.  Atât de multe, încât sâmbătă la prânz, când am ajuns zeci de voluntari strânseseră zeci de metri cubi de gunoaie.

Plaja, pustie,  era faină,  acoperită cu un nisip  fin din scoică. cel puţin eu am crezut că este pustie fiindcă, în afara voluntarilor care culegeau gunoialele, nu se mai vedea ţipenie de om. Spre seară a mai apărut pe cer un stunt kite (un zmeu mic, acrobatic, pentru un novice ca mine).  Nu era dintre ale noastre, deşi de la cel mai experimentat (adică toată lumea, în afară de mine), până la învăţăcel (eu) ne-am lăsat jucăriile pe plajă până seara târziu.

Pe seară am mâncat, am sorbit nişte beri şi am mers să întindem corturile…  Alertă! Ne-au invadat ţânţarii! Mari, mici, negri, verzui, peste tot ţânţari! M-am cam pălmuit, fără vreun gând de autoflagelare… Mă îmbrac serios, mă acopăr din cap până în picioare şi le strig ţânţăroilor (de parcă m-ar fi înţeles!) : “eat this!” . Şi nu prea au mai mâncat, fiindcă mai apoi a venit doza de Autan, pe care nu prea au digerat-o. Repriza de bâzâială a durat cam două ore, timp în care, chiar dacă nu ne-am mai pleznit, am continuat să dăm din mâini ca să risipim duşmanii zburători. Nasol era că se lăsase frigul şi trebuia să mă îmbrac serios, iar nemernici bâzăiţi au simţit imediat mirosul de carne proaspătă, neîmbălsămată cu autan.

Seara a fost frig, vreo 12 grade, dar un strat de haine, cortul bine închis  şi un sac bun de dormit îşi fac treaba, chiar dacă e sfârşit de septembrie. Am dormit ca un prunc, fără dârdâială sau zgribuleli. Prin vis (până dimineaţă am crezut că a fost în vis) aud nişte fâşâieli, parcă paşi şi un “harş”, “marş”, ceva de genul. Dimineaţă, când am ieşit din cort, realizez că n-a fost vis. Pungile de gunoi, care seara erau strânse şi înnodate, erau sfâşiate, iar conservele erau împrăştiate de jur împrejur. Le strâng, leg sacii, fără a vedea creatura vinovată. Mai târziu aveam să aflu că animalul gunoier era un câine slăbănog, cu coada tăiată. Imediat ce ne-am aşezat la masă şi-a făcut şi el apariţia. Sfrijit, cu o expresie de cerşetor, păstra distanţa şi din ochi spunea “poate pică, poate cade”.

Vânt nu prea era, aşa că ne-am strâns calabalâcul şi am purces la drum, cu planuri de  excursie. Am travesat Istria, Sinoie, Săcele (unde cică s-a născut Hagi), iar pe măsură ce ne apropiam de baia, iar mai apoi de Săcele se contura din ce în ce mai bine un parc de eoliene. Una era chiar funcţională. Cool! Era cazul să mişte şi la noi producţia de energie verde.

Fără a fi prevenit, din şes, vezi formaţiuni muntoase ca răsărite din pământ din iarbă verde,iar la bază se întinde un lac imens. Când spun din pâmănt din iarbă verde sunt aproape de adevăr. Munţii (dealuri, ridicăturile de pământ , ce Dumnezeu or fi) din faţă sunt împăduriţi, lăsând să se vadă un colos pietros. Acesta este Podişul Babdagului, după cum am aflat de la cei care mai fuseseră în zonă. Neaşteptat de frumos, spectaculos aş zice.

Daramaturi in Ostrov

A fost odata o gospodarie

Movile de pamant- Bizare, parca desprinse dintr-un peisaj selenar, tin apa Dunarii departe de satele de dincolo de ele

Eoliana functionala

Pasarele insirate

Marea la sfarsit de septembrie+ urme de grobian cu jeep pe plaja

Trecem de Cerna, localitatea în care s-a născut Panait Cerna, şi cotim spre Hârşova.  La ieşirea din localitate câmpul era presărat cu dealuri ciudate, ieşite parcă din pâmânt. Formaţiunea e deosebită prin formă, prin aşezare. Cât o mai fi! Ne-am apropiat şi am văzut exploatarea.  Întregul deal, întreaga formaţiune este  o exploatare de piatra, iar o bucată serioasă din acest deal (google mi-a zis că se numeşte Bujorul Bulgăresc) e găurită în mod grotesc. Nu ştiu prea multe despre industria extractivă,  nu ştiu dacă aşa trebuie procedat, dar după cum arăta locul, în câţiva ani acest deal poate fi ras de pe faţa pământului. Banul ucide natura.

Buha era vie

Daca nu o ai, o reinventezi

Ce are femeia şi nu are bărbatul? O puţă care să o ajute să facă pişu din picioare. ) Sinceră, sunt femeie şi niciodată nu m-am gândit că deviceul femeiesc nu îşi deserveşte suficient scopul. Nu m-am gândit niciodată cum ar fi să urinez pe gard sau pe copac… eventual pe tot drumul, din mers, fiindcă bărbaţi pot!

Ei bine, aşa-s  eu, mulţumită cu dotarea pe care am primit-o de la natură. Cu siguranţă cei sau cele care au proiectat sistemul “Go girl” au descoperit, sau cel puţin gândit, altceva. Aşa că au făcut o prelungire din silicon,  ca o puţă, pe care femeile ar trebui să o folosească pentru a urina din picioare.  E o idee! Dar tot nu m-aş vedea cu o chestie atârnând între picioare, irigând de jur împreujur fiindcă s-a inventat un prelungitor de pişu. Asta nu înseamnă că produsul va sta pe raft. Poate unele vor cumpăra 10 odată, pe principiul lasă să este! Go girl! Go and get it!

Oricum, nota 10 pentru idee!

http://www.go-girl.com/what-is-gogirl.asp

Gradina zoologica online

Grădina Zoologică din Bucureşti, UPC România şi Animal Planet lansează pentru prichindei şi  pentru toţi cei interesaţi de animale  o grădină zoologică online. Proiectul, numit Digital Zoo, este o premieră în România şi doreşte să pună Internetul în mişcare în scopul educării copiilor.

Pe www.digitalzoo.kappa.ro animalele  (ursul, tigrul, pelicanul şi bineînţeles regele leu) pot fi privite live pe Internet, site- ul oferind şi informaţii despre povestea fiecărui animal, caracteristicile speciei, un album foto etc şi ştiri din lumea animalelor. Proiectul va fi funcţional de mâine, 24.09.2009.

Distraţi-vă bine la Zoo!

Surse: PMB

www.digitalzoo.kappa.ro

Campania si spamul

Cum au inceput alegerile parlamentare, a inceput si spamul.Iulian Urban imi umplea casuta postala zilnic cu 3-4 e mailuri. De unde si cum a ajuns la adresa mea de mail, Dumnezeu cu mila.  Dau un prim reply in care ii spun ca nu i-am solicitat nicio comunicare. Nimic. Ii dau si al doilea reply in care ii cam spun ca ceea ce primesc eu se numeste spam. Nimic. Asa ca l-am rezolvat altfel. Am filtrat mesajul sa mearga in trash si sa fie sters definitiv. Poate trebuia sa il pun pe black list.

Acum a intrat Nati Meir in campanie si trepadusii lui fac cam acelasi lucru (mi-e greu sa il vad pe Nati Mier butonand un computer). Aceeasi poveste – eu nu le-am dat mailul, nu m-am abonat la newsletter, nu am cerut expres informarile lor. Deocamdata trimit mailurile in  spam.

Cat despre prezidentiabilul Meir… cred ca e de-a dreptul dus cu pluta:

 1. Fiindca viseaza ca va fi inteles de 51% din auditoriu

 2. spera ca o sa castige popularitate intr-o emisiune cu Badea.

3. crede ca il ajuta o emisiune de mare audienta.

Pe cand legalizarea responsabilitatii politice?

Presedintia, in cinci ani de mandat, le-a rezolvat pe toate. A mai ramas o singura problema sociala: legalizarea prostitutiei si consumului de droguri

Sub titlul “Riscuri si inechitati sociale”, presedintia a prezentat un nou raport, prin care se propune legalizarea prostitutiei si  a consumului de droguri.  EBA, care pleda pentru legalizarea drogurilor usoare, este in Parlamentul European, nu la presedintie.  A innebunit si lupu’ al batran?

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2009-09-22-6180947-0-riscuri-inechitati-sociale-romania-sinteza.pdf

Beznă tovarăşi

Ieri seară am descărcat pozele din aparat şi mi-am amintit de seară neagră, cu reverberaţii de tristă amintire. Vineri pe la 6,30 pm, ajung acasă şi dau să pornesc tv-ul . Pauză! Mai apăs o dată… nimic. Mă uit la ledul de control al tv- ului- stins. Ce pana corbului? Apăs întrerupătorul: lumină ioc.  Siguranţele erau la locul lor, lumina pe casa scări -nefuncţională, era clar pană de curent. Trece o oră, se lăsase  beznă, iar  afară puradeii din spatele blocului strigau d’alea cu “pune-i mă mâna pe  ţâţe!”  . În casă- ne băgam degetele în ochi.

La lumina lumânării caut numărul de la deranjamente Electrica şi sun . Sau cel puţin eu am crezut că am sunat la Electrica. Mi se răspunde promt “Deranjamente”. Acum gândindu-mă în urmă, a răspuns prea rapid să fie Electrica, era imposibil alte sute de disperaţi ca şi mine să nu atace telefonic deranjamentele.

Încep să turui despre pana de curent din sectorul 4. Femeia mă ascultă până la capăt, ca la psiholog, iar apoi îmi spune calmă “noi nu suntem Electrica, dar e o problemă mai mare, au fost oameni care au sunat şi la pompieri că au rămas nişte persoane blocate în lift”. Bângui “pe întunericul ăsta nu-i de mirare că am nimerit în altă parte. totuşi, unde am sunat?”- “la deranjamente ascensoare”, răspunde femeia “îmi pare rău că nu aveţi curent”. Na că se poate! Client service fără draci şi repezeală.

Mulţumesc, închid şi formez din nou la lumina telefonului mobil. 0 – 2- 1- 9 -2-9-1… Asa! Cu succes de data asta! În ureche îmi bâzâie mesajul acela tâmp “continuarea acestui mesaj reprezintă acceptul dvs pentru înregistrarea convorbirii”. Îi bag undeva şi astept. “pentru Bucureşti apăsaţi tasta 1, pentru Ilfov apăsaţi tasta 2″. Le mai urez una de bine, ca să fiu sigură că m-am facut auzită.  Apăs 1… “pentru sectorul 1 apăsaţi tasta 1, pentru sectorul 2…” Apăs 4… Se aude în continuare  vocea spartă a roboţoaicei “defecţiunea din zona….” enumeră străzile de ne se mai termina (pe scurt, defecţiunea era între Iriceanu şi Tineretului) “vă informăm că se va remedia în jurul orelor 21″. Era opt seara. Aştept şi  aştept.

Sursa regenerabila de lumina- lumanarea: dupa ce se topeste, o modelezi si e ca noua

O oră mai târziu dau să încerc din nou la Electrica.  Telefonul meu fix, ca multe altele, e alimentat la curent electric şi, în mod firesc, nu sună când e pană. Ridic receptorul şi aud o voce cristalină “alo!”. “alo” a doua oară, o recunosc pe nepoata mea. Cât s-o fi chinuit bietul copil să sune până am ridicat eu receptorul, chitită să înjur! A venit şi aia mică şi ne-am mai destins. Ne-am jucat de-a fantomiţa. Mai exact, am scos aparatul de fotografiat şi am tras  nişte poze la lumina lumânării, folosind un timp de expunere mai mare, iar ţânca, o zgâtie în continuă mişcare, apare ca o fantomiţă în poze.

De abia pe la ora 10 am primit şi noi binecuvântata lumină. Aproape că ne era teamă să ne bucurăm, dacă “ne-o taie” din nou? Să văd mai apoi la ştiri că pana a fost cauzată de un Dorel iresponsabil, tâmpit de-a dreptul, care a tăiat un cablu în timp ce manevra un utilaj, ceva.

Asta îmi aminteşte de o altă fază. Cu nişte ani în urmă ne-a decedat o rudă apropiată. În timp ce făceam noi pregătirile pentru înmormântare, zduf, pană de curent. Încerc cu disperare să sun la deranjamente electrica şi ascultam una-într-una ton de  ocupat (pe atunci nu erau atâtea roboţoaie care să vorbească în pungă). Până la urmă ne hotărâm, mergem la Selgros să cumpărăm o baterie de maşină şi nişte cabluri să improvizăm ceva. Eu continuam să sun. În timp ce eram în hypermarket (acolo era curent graţie generatoarelor proprii), dă domnul şi îmi răspunde o cucoană. O iau în focuri, nu mai remediază odată problema că nu mai putem sta în beznă. Cucoana îmi răspunde, pe un ton şi mai arţăgos ca al meu “ce n-aţi văzut la televizor că a luat foc CET Sud  şi e o problemă gravă?” Cu tot respectul, poate era o femeie cumsecade, dar nu m-am putut abţine sub presiunea momentului “eşti tâmpită, unde să văd, la lumina lumânării?” Şi-a dat seama că a cacarisit-o şi a continuat mai calm că nu poate estima timpul reparaţiei.

Buhuhu, buhu! buhuhu la tine în copac

Ieri un coleg al meu a surprins această imagine fenomenală în Cişmigiu. Bufniţa, adormită parcă, invadase teritoriul terestru al câinelui. Câinele furios o lătra de mama focului.

Dialog imaginar între câine şi buhă:

- auzi fă, dormi? Dormi dracu în copac, că aici fac eu pişu de obicei.

-dorm unde vrea aripa mea!

-mută-te fă pe o altă creangă, că nu îmi prieşte să fac piş,  cum îţi beleşti ochii la mine!

-mergi mă şi te pişă că te-ai albit de tot!

-buhăişte-te în altă parte, că eu vreau să mă piş aici!

-băh, uită-te la mine bine, eu m-am buhăit pe la Cotroceni, aşa că fă paşi!

- fă, tu nu te uiţi la ştiri? eu latru încontinuu la Cotroceni de vreo cinci ani!

-buhu, îţi cânt prohodu!

Dincolo de orice glumă, bufniţa era  blândă şi s-a lăsat mângâiată. Atât colegul meu, cât şi stăpânul bishonului au alintat  zburătoarea care nici măcar nu s-a sinchisit să îşi ridice aripile, cu atât mai puţin să zboare!

Cucuveaua si catelul

Patrimoniu? ce e ăla, un somnifer?

In timp ce alte ţări tratează patrimoniul respect şi consideraţie, Traian Băsescu tratează problema patrimoniului cu un căscat…şi încă unul, cu un “ciupeşte-mă să nu  adorm”!

Peştele se împute de la cap se zice! Ce pretenţii să ai de la vandalii care scriu pe pereţii clădirilor de patrimoniu sau a constructorilor care  înalţă nişte sule de clădiri în locul unor bijuterii arhitectonice, când primul om în stat e atât de plictisit de o problemă care ţine de identitatea naţională? Pe de altă parte îi acord circumstanţe atenunate: Traian  Băsescu e maestru de ceremonii la manevre politice cu lovituri sub centură, nu se pricepe el la fineţuri şi lucruri delicate. Patrimoniu? Care patrimoniu? Iooooo, Io trăiesc acum şi vă fac pe toţi varză cu carne, după cum vrea pipa mea de marinar!

more about “Patrimoniu? ce e ala, un somnifer?“, posted with vodpod

Sa o ajutam pe Stefania!

 

O prietena mi-a vorbit despre o fetita nascuta cu malformatii congenitale care ar necesita unele operatii chirurgicale, nu neaparat costisitoare, dar pe care parintii nu si le pot permite. Din cate realizez copilul,Stefania,  nu ar putea trai o viata normala fara aceste interventii.

Mai jos este textul preluat de pe blog, unde se mai afla un numar de telefon suplimentar  http://diva7.wordpress.com/2009/09/15/sa-o-ajutam-pe-stefania/ :

“Din pacate postarea de mai jos este foarte reala si serioasa: O angajata din cadrul firmei noastre din Caransebes a nascut la inceputul acestei luni o fetita cu malformatii care necesita operatii urgente. Fetitei ii lipseste buza de sus si o parte din cerul gurii care se pot reface printr-o serie de operatii nu foarte costisitoare insa familia nu dispune de suma necesara. Acestia mai au nevoie de 1000 EURO pentru a putea face aceste operatii. Orice mic ajutor financiar poate fi de ajutor pentru aceasta familie aflata in acest moment de impas! Putem ajuta un copil sa duca o viata normala si fericita! Daca cineva doreste sa o ajute pe Stefania, poate sa ne contacteze: – 0723341418 – Danci Iuliana (mamica Stefaniei) ADRESA: RESITA, AL. GLADIOLELOR, BL.3,SC.1,AP.8″