Tara mea cu ochi frumosi

Cheia , Prahova

Lacul Vidraru, raul Arges

Vulcanii Noroiosi, Berca, Buzau

Voda, paznicul de la Penteleu

Greii ataca leii

Leul musca din nou

Oficialii ai bancii nationale acuza trei banci de pe piata romaneasca, reprezentante ale unor giganti straini ca ar fi responsabile pentru de ieri asupra leului romanesc. La discutii au fost invitati presdintele si trezorierul fiecarei banci implicate.

Tara mea cu ochi frumosi II

Cristianu- vedere spre Postavaru

O dimineata superba de toamna

Tablou de toamna:)

Dupa ce m-am incarcat negativ pe DN1, unde s-a mers bara la bara, intr-un ritm infernal, weeknedul acesta am ajuns intr-un loc  cunoscut, foarte populat, dar la fel de pitoresc, Brasovul si imprejurimile lui.

De la Poiana Brasov am urcat la Cristianu. Cu o noapte inainte plouase peste “praful” de zapada asternut , iar inghetul ce s-a lasat peste noapte a transformat iarba si copacii in statui de gheata.Mi s-a parut interesant  jocul intre culoarea naturala, ruginiul firului de iarba si verdele bradului si patina data de argintiul ghetii. DIn loc in loc se iteau palcuri de frunze maronii, cu un strat polei de gheata. Pe masura ce s-a ridicat soarele si gheata a inceput sa se topeasca, de la Poaina si tot drumul dincolo de Cheia am urmarit acel covor jucaus de frunze.

Dialogul palatelor

 

http://www.zoopolitik.ro/play.php?vid=1720

Ziua mondiala a muncii decente

Am ramas surprinsa cati oameni a adus aceasta sarbatoare la mars, prin Bucuresti . Erau peste 20.000, cu fluiere, tobe trompete, veniti din toata tara.  Cred ca nici Ceausescu n-ar fi adunat atatia oameni la 23 august sau 1 mai muncitoresc. Existau fete vehemente, profund nemultumite, dupa cum era unii parca veniti la promenda in jurul Palatului Poporului. Nu asta era important. Impresionanta era dimensiunea marsului. Pornind din Piata Constitutiei coloana abia se termina in deal, la Mariott. Daca acesti oameni si-ar aduna toate nemultumirile simultan, ar fi prapad. Pentru mine, aceasta mare de oameni care defilau in spirit de solidaritate deocamdata, a fost un semnal de alarma. Nu stiu ce a insemnat pentru oficialitati.

 

Si tocmai azi, de ziua “muncii decente” am mers la primarie unde profesorii din sectorul 3 isi cereau primele de concediu. Nu voi vorbi despre balacareala ce a avut loc intre Negoita si liderul sindical Spiru Haret, nu inca, desi efectele au fost anuntate in presa (sindicatul a depus plangere penala impotriva lui Vosganian, a lui Adomnitei si a lui Tariceanu, air profesorii nu si-au luat primele pe motiv de “nelegalitate”). In ziua muncii decente aflu ca exista profesori, debutanti, care au 600 ron pe cartea de munca , ajungand la un venit de aproximativ 450 ron. Este decent ca dascalii nostri sa fie platiti sub limita subzistentei?

 

Reactia lui Negoita

http://www.zoopolitik.ro/play.php?vid=1624

Tara mea cu ochi frumosi

Am avut sansa de a ma plimba prin Romania, prin acele locuri prin care pasul calatorului razbate mai greu. E ciudat, de cate ori hoinaresc prin tara ma trezesc cantand in gand “tara mea cu ochi frumosi”… si pe buna dreptate.

Deja simt ca prefer sa vad muntele toamna, pe cand aramiul, galbenul, rosu incep sa ia in deradere verdele verii. Scriam mai demult, dupa escapada la Lacauti , ca exista locuri pe care nu le poti descrie in cuvinte. Gandesc la fel In continuare. Sunt locuri care trebuie vazute, 1000 de descrieri sau poze nu sunt suficiente pentru a le surprinde sarmul…

Acum, in drumul spre Penteleu, pe acolo pe unde piciorul omenesc nu isi prea lasa urma, dar nici simtita prezenta  cu dara de peturi si reziduri aruncate peste tot, ma gandeam ca ar fi fain de s-ar inventa un sistem de captare a mirosului. Dincolo de Gura Teghii, cum lasi in urma Ocolul Silvic, fara nici o doza de poetism, spui ca te afli intr-o alta lume. Un miros placut de frunza uscata, dar umeda, amestecat cu mirosul lemnului pluteste in aer, iar un parau, pierdut undeva la vale, susura incontinuu.  Pe masura ce te apropii de statia meteo din Vf. Penteleu, panta devine mai greu de urcat, paraul ramane undeva la distanta, iar varful se arata golas, acoperit doar de jepi marunti.

La statia meteo sunt niste veritabili oameni ai muntelui, acompaniati de cei doi ciobanesti superbi: Mura si Voda… Cica-s frati, dar  n-ai zice. Sa nu uit si cele trei gaste grasane, care sasaie de colo pana colo!

 Repet, e greu de descris. Odata ajuns sus, pe varf, nu te poti vaita ca drumul a fost lung sau greu. Stai doar si savurezi momentul, te bucuri de ce vezi, ce inspiri, ce auzi…sau nu auzi. 

In cateva cuvinte as spune ca de la Nehoiu pana sus la Penteleu,  am avut parte de o priveliste mirifica, de sate frumoase cu capite de fan in curte, de un aer sanatos, de o tacere relaxanta.  Nu exista nici o discoteca, nici un club, nici o alee de promenada, nu e un loc pentru masini sport, decapotate, nu auzi muzica data la maximul decibel

cai - catre Penteleu

ilor suportati de ureche. E natura in forma ei bruta, mai frumoasa 

Mura - sora lui Voda

ca orice inventie omeneasca.