Program de Sarbatori

Pentru bucurestenii care nu pleaca din capitala, Primaria Municipiului Bucuresti anunta diverse manifestari distractive destinate, mai ales, prichindeilor:

“In acest sens, evenimentul ”Cred in Mos Craciun”, ajuns la cea de-a opta editie, se desfasoara intre 5 si 23 decembrie (in zilele de 5-6, 12-13 si 18-23), presupunand amenajari speciale si un decor format din:

-  Brad de Crăciun (20 metri, împodobit feeric)

-  Porţi decorative la intrarea principală în parc

  (cea dinspre Bd-ul Elisabeta)

-  Sania lui Moş Crăciun (amplasată pe spaţiul verde de lângă brad)

-  Casa Moşului (Chioşcul) – unde copii sunt pictaţi pe faţă, primesc aripi   de îngeraş şi îi pot da o scrisoare Moşului

-  Ieslea cu pruncul Iisus ( care aminteşte de momentul Naşterii Domnului, Inchinarea Magilor şi a Păstorilor)

-  Târg de Crăciun (35 de căsuţe amplasate pe aleile parcului).

 o       Scenă pe Lacul Cişmigiu, în vecinătatea Patinoarului (unde se desfăşoară, conform programului, concerte şi spectacole)

o       Animatori (personaje de basm, reni, oameni de zăpadă, brăduţi, pinguini)

o       Plimbări cu trăsura (între orele 11-14, în perioada 19 – 23 dec)

o       Totul este gratuit

 De asemenea, si in acest week-end Primaria Municipiului Bucuresti si Arcub pun la dispozitia cetatenilor spectacole pentru toate vârstele.

 Dimineţile sunt dedicate copiilor. De la ora 11.00 – teatru, muzică şi dans, interpretate de: Grupul de dans Doremi, Ansamblul Artistic Andantino,  Mondodance, Trupele de teatru pentru copii Spiriduşii Poveştilor, Muşchetarii, Rainbow Party şi Zurli.

 Serile, de la 18.30, pe scenă vor urca apreciaţi solişti şi trupe ale momentului, precum: Taxi, Maria Radu, Vunk, Brad Vee Johnson şi Raise Choir, alături de Paula Seling şi Andrei Tudor Band, Monica Anghel, Provincialii.“

Sursa : PMB

Reparatie in stil feminin

Azi trebuia sa ajung pana la Unirii sa cumpar ceva. Nu vroiam sa frec duda prin magazine, ci sa merg la punct ochit, punct lovit. Asa ca de pe drum ma gandeam ca nu o fi foc daca imi las masina pe interzis 5 minute.

In linul stil bucurestean, cu o medie de 10km/ ora , ma deplasez spre destinatie. Mi-am luat si carne pentru Craciun, din cauza semnalizarii bulite. De fapt, stiind ca nu imi functioneaza semnalizarea in totalitate  nici macar n-am mai schitat sa dau semnal, poate se vedea beculeala din spate, m-am infipt pe jumatate in  fata unei dube. Claxoane luungi, probabil mi-a dat si carne, dar asa e in tenis, sunt femeie la volan.

 Ajunsa la destinatie ma cam flescaiesc. Ce palaria lui Hector sa las masina in dreptul semnului de stationarea interzisa cand doi pasi mai jos era un curcan mare, verde si fluieracios. Mai jos erau hackerii cu girofar portocaliu care ridicau masini. Reevaluez, puncte pentru parcare,taxa pentru recuperarea masinii, puncte pentru semnalizare… mmm nu merita. Dau un ocol Dambovitei si imi pun masina dincolo de garla, ca sa imi fie si in drumul spre casa.  Cumpar ce am de cumparat, ma intorc pe jos si  vad ditamai coada la dreapta si un alt curcan ma in fata. Recunosc ca nu am avut niciun stres sa merg cu masina beculind dement, dar am un stres la o amenda mica.

Ajung in parcare, pornesc luminile … dau semnal dreapta- fata pauza. Ma invart, ma intorc… Bec de semnalizare..n-am! Becul se pune destul de complicatat… ce ar fi daca??? Ma aplec pe vine si ii dau ca din greseala un genunchi.Na ca merge! Si a mers pana acasa.

Raspund : Leapsa Alina!

Alina imi trimitea o leapsa cu 10 ciudatenii. E ciudat ca desi ma consider o „dusa cu pluta”, nu ma prea pot gandi la cele mai ciudate lucruri ale mele. Or fi prea multe. O sa scriu cateva, dupa cum imi vin in minte. Tot Alina ma carcotea ca am cam chiulit in ultima vreme. Si pe buna dreptate, iar fiindca suntem la top 10 ciudatenii incep cu prima. Povestesc mai bine in scris decat oral, iar, uneori am un asemenea chef sa scriu incat as descrie in detaliu pelerinajul la buda, travaliul si extazul, alteori, nu am chef sa leg o propozitie chiar daca in fata imi apare revelatia lumii.

2. Vorbesc incet, extrem de incet, cand eu ma cert se poate spune ca vorbesc normal (asta o spun acum, fiindca tocmai am avut o conversatie cu mama care mi-a cerut sa vorbesc spre ea macar sa imi citeasca pe buze J ). Iar daca se aude ca un urlet, e naspa, inseamna ca au iesit furiile iadului din mine. De cele mai multe ori cand trag cate un raget, e insotit de un cuvant care desemneaza o parte anatomica, exprimata in stil vulg . Ca o am sau nu, asta nu mai conteaza atunci.

3. Sunt de o incapatanare negativa aproape maladiva. De fapt e vorba de incapatanarea cu care spun „NU”.  Am acest obicei prost de a –l lua pe „nu” in brate (de cele mai multe ori nu pe tonul soptit normal) cand sunt stimulata sa fac o chestie pe care eu nu cred ca sunt in stare sa o fac. Pana la urma se dovedeste nu numai ca pot sa o fac, dar de cele mai multe ori ajung sa fac o pasiune pentru acea chestie la care initial spusesem nuJ  Anul trecut, inainte de a iesi cu pitica in jungla din trafic,  m-am plimbat pe stradutele din cartier aproape o luna, contorizandu-mi km. Acum, imi pare rau ca a venit frigul si ca nu ma mai pot da cu ea.

4. Am ceva in comun cu mai vechea mascota de la Germanos. Imi place confortul casei, lancezesc mult si bine in casa, nu am nici un dor de duca. Daaaar, daca se pronunta cuvantul „plimbare” (in sensul  o iesire pioniereasca tot inainte si in afara Bucurestiului) incep sa dau din coada, ma rostogolesc si ma apuc de bagaje. Deosebirea intre mine pufosul alb de la Germanos e ca eu nu fac pipi pe covor daca nu imi iese plimbarea, dupa ce ai rostit cuvantul.

5.Imi place sa mananc. Mult, orice, cu doua maini, eventual m-as ajuta si de picioare sa indes in gura o mancare care imi place. Iar mie imi place orice mancare, de orice fel, orice se poate incadra in limitele comestibilului. Ciudatenia e ca eu sunt in continuare un tar. Mai nasol e pentru cei care ma invita prima oara la masa, care dupa ce ma vad „doi la punga” cred ca or sa scape ieftin cu mine. A doua oara sunt fie mai prudenti, fie mai bine aprovizionati.

6.Abuzez de diminutive. La mine un putinei plin cu iaurt e „iaurtel”, ditamai autobuzul  e „masinuta”, un mar la kg tot „merisor” e.  Eu mananc „mancarica”, chiar daca, dupa cum va povesteam mai devreme, sunt capabila sa radiez continutul unei combine frigorifice. Fiindca uneori diminutivele existente nu imi ajung, mai inventez eu unele. Ce diminutiv sa dau la „scortisoara”?

7.Nici de certat nu ma cert in mod „normal”. Ca fire sunt omul care poarta steagul pacii. Dar ma cert . Nu ma cert ca as avea toane, ci ma cert ca am persoane cu care ma cert.

8. Sunt vreo trei specimene in jurul meu a caror mutra imi dicteaza „la ataaaaac!” (si atac naspa) chiar daca respectiva persoana ma complimenteaza cu cate in luna si in stele. De fapt, atunci fac la fel de rau ca si cum m-ar injura.

9. Am o colectie cam debila pentru o baietoasa, care poarta fusta odata la un cincinal si care numai sexy babe nu se poate numi. Colectionez chiloti. Am sacose uriase, pline cu lenjerie divers colorata. Alina, imi pare rau, eu nu pot sa postez o fotografie a colectiei mele.

10. „Dau o bila” (nu iau o bila) inainte de culcare. De ceva vreme, in fiecare seara inainte de culcare, imi iau telefonul in brate, joc Bobble Popper, doborand bilutele colorate. Nu pentru scor, nu pentru distractie, ci pentru ca mi-l aduce pe Mos Ene. Asta in loc de ceai de tei.

Astea nu sunt cele mai mari ciudatenii ale mele, ci primele care imi vin in minte.

Unii sunt moguli, dar domnia sa cum e?

Aud de  cinci ani din gura presedintelui povesti despre moguli si despre mari hoti ai tarii. Tocmai am vazut in filmul postat pe  Gardianul.ro  cum presedintele tuturor romanilor, care pretuieste poporul suveran loveste cu pumnul in gura un copil.Ok, da in adversarii politici, din gura si nu cu pumnul, dar sa loveasca un copil in fata?????????? Inimaginabil!

http://www.gardianul.ro/Imagini-SOC.-Copil-lovit-cu-pumnul-in-gura-de-Basescu-%7C-VEZI-VIDEO-s149689.html

Ps: am vazut pe Realitatea reactia   presedintelui, protector al poporului suveran, care n-a stiut ce sa zica. Va da maine o explicatie dupa ce se consulta cu oamenii lui. Nu a putut sa zica nu am facut, a dat vina pe campanie ca aducatoare de stiri nasoale.

O zi din aia..

Plec  dimineata de acasa, cam fara chef. Cand semnalizez prima oara dreapta, cam la un kilometru distanta de casa, ledul de semnalizare se beculeste dement si rapid. Se futu becu imi zic. Dar care, fata spate? Lasa ca ajung la munca si vad. La ultima semnalizare dreapta, aproape  un kilometru de munca, semnalizare isi revine, iar clipoceala aia nu ma mai scoate din minti. Las’ ca-i bine, functioneaza!

In fine. Ajung la munca, alarma avea buba. Bipaia in dementa, fara a indica vreo alarma pe undeva. Cum nu prea ma pricep si nici nu aveam coduri, parole sau alte rahaturi, am lasat-o sa ma turbeze pana a venit persoana salvatoare.

La pranz am coborat sa imi iau ceva de la magazinul din apropiere. In lift era si o tanti de la o firma de la un etaj inferior. Prima oara se minuneaza “aaaa am luat-o in sus??”. In gandul meu rautacios si sictirit, ma gandesc ca la varsta ei nu o mai ia niciunde. Se inchide usa, coana mare se holba la mine. La un moment dat, intinde mana si ma pipaie, putin deasupra bubelor de pe piept “ce nasturei frumosi ai!”. Blocata ma uit la mana ei, ma uit la florizdica facuta din nasturi si la fel de surprinzator pe cat s-a comportat ea, i-am tras-o si eu. Ma intorc cu spatele si ii zic “Mai am unele si pe spate” ,  stau cateva secunde sa vada “nastureii frumosi” si o zbughesc pe usa care tocmai se deschisese, lasand-o cu gura cascata.

Intru in magazin, cer crontanele, bombonele si un Pall Mall Light. La care vanzatoarea ma intreaba “La jumate sau la kil?” “Poftim???” raspund. Colega din spatele ei marise ochii cat cepele. “la jumate sau la kil am intrebat” repeta ea. eu de colo blocata “ce anume?”,  ”Pai nu vrei malai?”  replica. Colega vanzatoarei cu care ma conversam,  se hahaia de mama focului si in rasul ala de ii scutura trupul, ia tigarile din raft si mi le intinde, comentand”tigari la kil, a?” 

Ma intorc spre casa. Urc in buburuza, semnalizez dreapta sa plec din parcare. Semnalizarea functioneaza, semnalizez din nou dreapta 100 m mai jos… Disperare!!! Semnalizarea era din  nou clapaita si dementa. Si dementa a fost pana in capatul strazii cand s-a calmat. Nici acum nu stiu care bec face duda. Asta e! Oi vedea maine!

Unde esti tu Tepes Doamne?

V-am vorbit despre motoreta mea. Aia mica, dulcica si rosie. Pitica mea scumpa, chiar daca am lasat-o jegoasa in parcare. Si nelegata. Si nepornita de vreo doua saptamani de cand s-a cam facut frig.Totusi eu o iubesc, dar nu cred ca simtind-o parasita au vrut unii sa mi-o ridice din spatele blocului, dupa cum am auzit.

Ieri administratora blocului a acostat-o pe mama spunandu-i ca era sa raman fara moto. Cum asa? Pai la doua noaptea, cand a iesit la plimbare cu catelul (are acest obicei) era un papuc parcat, portiera dreapta deschisa si un individ la curul motocicletei. Cand femeia s-a indreptat spre ei, ala a intrat in masina si au tulit-o. Nu a retinut numar de masina sau ceva de genul asta. Asa ca …

Seara trecuta am dus-o de la bloc. Teapa teparilor! Nasol e ca am lasat-o jegoasa. Si ca vremea e buna . E bine ca pitica mea e in siguranta.

Unde e Vlad Tepes sa poti lasa punga de bani in mijlocul drumului?

Ghici cine vorbeste

De cand am auzit despre afisajul electoral cu “Traiti bine?” m-am intrebat al cui este. Oaresce intuitie ma conducea pe drumul corect. Astazi mi-a picat in mana un fluturas  care ma intreba cu umor negru daca traiesc bine. Cu litere mititele, pe verso, este mentionat ca este tiparit de catre TIPART MEDIA & ADVERTISING,  la comanda Aliantei PSD+PC.

Ok, acum cand stiu cine ma intreaba raspund prin :   DAR VOI?

Sa aplauzi sau sa plangi?

Tocmai am vazut scena finala a lui Gheorghe Dinica la Teatrul National. A iesit purtat pe umeri de actori. Admiratori, cunoscuti sau nu, i-au aplaudat indelung iesirea. Apropiati sau nu i-au plans plecarea. Altii aplaudau plangand.  Sa plangi sau sa aplauzi? Sa plangi pentru ca a murit? Sa aplauzi pentru cum a trait si pentru ca a trait lasand ceva memorabil in urma?

Nu am putut aplauda in fata televizorului, desi a fost o viata care  merita aplaudata.  Am plans, in schimb, fara sa vreau pentru un om pe care  l-am vazut  pe sticla si o singura data pe scena. Daca as fi fost acolo as fi aplaudat plagand. Pentru cum si-a trait viata si pentru acea viata frumos traita care nu mai este. In urma ramane ce a construit.

Glumele englezesti ale lui Jeremy, negustate de unii britanici

Sunt cam satula de stirile de campanie, de santaj, de lauda de sine, de preveziuni prapastioase  etc, asa ca m-am mutat sa mai spicuiesc din presa de pe insula, doar sa mai scap de media apocaliptica damboviteana.

Mi-au cazut ochii pe stire  de astazi despre Jeremy Clarkson, pe care utilizatorii l-ar plati pentru articole (nu cu o avere, dar pe criza chiar si  10 pence e ceva!) si am continuat sa citesc articolele cu acelasi subiect.

Ofcom-ul, un fel de CNA  al britanicilor, a cenzurat din emisiune niste spoof-uri facute de Jeremy si James pentru VW Scirocco in ultimul episod din seria a 13 a.  Indivizii de la Ofcom au primit 50 de plangeri de la spectatori, toate  la adresa glumelor morbide, englezesti, cu mult sange facute de haiosul si traznitul Jeremy Clarkson.

Cum eu sunt un fel de Alinuta, m-am distrat!

 

Articolul se  afla aici: http://www.guardian.co.uk/media/2009/nov/09/top-gear-criticised-spoof-car-ad

Cometariile la articol demonstreaza ca britanicii  au inca simtul umorului.

Intrebare si raspuns