Am fost la rude la curte astăzi şi am realizat ca pisicuţele, căţeii şi toate creaturile din curtea aceea sunt mai fericite decât noi, care ne stresăm cu diverse orgolii si nimicuri
Mama adoptivă - pisica cea mare a alăptat cei doi pui deşi nu este mama animalelor
si ii apără ca şi cum ar fi ai ei
Apoi sătui, pisoii dorm si dorm nestresate
si dorm nestingheriti
Sa va povestesc despre vietatile din acea curte. Sunte vreo opt caini de talii pornind de la marele american (Max) ajungand la un bishon maltez , preferatul si “nepotul” meu Teddy, un pichinez de vreo spe mii de ani (cred ca in ani umani are suta) si vreo doi maidanezi frumosi rau. Pisici erau fara numar ultima oara cand a fost, astazi erau fara numar plus doi, cei doi pisoi care dormea in rafturile in care se pun legume si care au fost adoptati de una dintre pisici. Plus un porumbel ranit aciuat in aceeasi curte in care se rasfata toate sufletele pierdute de animal, care era bolnavior si peste care nu am intrat sa nu il las prada pisicilor fara numar.
Ma uitam dimineata asta la Razvan si Dani, care erau la Varlaam, la acel concurs de offroad. Pentru show au adus niste damoazele de la nu stiu ce trupa sa cante. Tipele aveau bulanele dezvelite si traversau gloata mocirloasa, mai, mai sa pice in nas. Bineinteles, papainaoagele pe post de pantofi nu se mai vedeau de noroi, iar ele erau atat de preocupate sa nu-si rupa gatul, incat au uitat sa mai faca playback. Participantii, niste mega tipi, se distreau si minunau de tot spectacolul asta ridicol.
A doua faza a fost acel Q7 inamolit pe platforma unde baietii- participantii la concurs (pe masini, moto sau atv) se distrau pur si simplu. Saracul SUV si soferul lui se chinuiau inainte si inapoii si degeaba! In loc sa iasa, se tot adancea in noroi. Repet, asta nu er ain padure ci pe platforma unde participantii campau.
Oricum foanfele cu sanii pe afara, fuste pana in fund si tocuri inalte trebuiau sa ramana pe Dorobanti. Oricum, nu stiu cat de mult se distreaza baietii astia cu asemenea “entertainment” in jur. Ei sunt facuti pentru padure, sunt oameni discreti care concureaza pentru ei insisi, pentru distractie si din placere, nu pentru reflectoare. Daca vroiau sa fie vazuti participau la concursul “care parcheaza mai aproape de cafenea” pe Dorobanti.
Primesc multe, poate prea multe, newslettere de la renumitul Iulian Urban chiar pe mailul personal. Cum a ajuns sa imi trimita si mie nu stiu, asta e o poveste pe care domnia sa o cunoaste, chiar prea bine, dar nu se lecuieste. Asta e povestea neplacuta si consumatoare de timp a spamului. Dar nu despre ea vreau sa vorbesc.
M-am lecuit sa citesc mailurile primite de la IU, le sterg din start, dar titlul “”D-le Pogea, dar pentru boii care platesc la zi datoriile la stat, ce dati ?” mi-a starnit curiozitatea. Reiese foarte clar ca pana si colegii de partid ai domnului Pogea, unii parlamentari in functie, sunt nemultumiti de masurile economice luate de dl. “inginer Pogea” (dupa cum scrie si parlamentarul). Cum ar trebui sa fie intreprinzatorii Romaniei care nu au niciun cuvant de spus, chiar si atunci cand guvernul “Pic si Poc” le da la gioale?
Ce mi se pare cel putin ridicol este cum procedeaza dl Urban. Blogul e pentru noi muritorii care balacarim in barba cand auzim la stiri de cine stie ce initiativa normativa tampita si negandita. Dl Urban face parte din legislativ si poate lua faptic initiativa pentru “boii care platesc datorii la stat”, nu doar sa clapaceasca pe computer, poate ii vede un om de sus nemultumirea. Poate scrie bineinteles. Dar ar fi fost mai frumos sa scrie pe blog ca a intocmit nu stiu ce proiect legislativ pentru antreprenorii afectati de criza, inainte ca dl Pogea sa ne mai anunte o ineptie ( si noi sa citim de buna voie pe blog). De ce nu se implica? Din vot colectiv de partid? Din lipsa de initiativa? Sau asteapta sa vina vreun blogger cu un plan de iesire din criza, in timp ce domnia sa butoneaza? “Boii care platesc datorii la stat” sunt romanii in general, cine va face ceva si pentru ei daca legislativul se lamenteaza si atat?!
Totusi, intr-o privinta sunt de acord cu IU.Dl. inginer trebuia sa isi vada de treburile sale ingineresti.
Si mai e o chestie de bun simt pe care ar trebui sa o faca inginerul finantist: sa recapituleze cei 7 ani de acasa si sa nu inchida telefonul cand nu mai are argumente, mai ales in timpul unei emisiuni televizate cand il urmaresc poate milioane de oameni.
- din care o singura interpelare adresata lui Pogea, pe tema TVA ului, interpelare fara raspuns pana acum. De interprelat pot interpela si eu. Drept e ca mie, ala din turma care nu merita o explicatie, ci un telefon inchis chiar si dincolo de televizor, nu imi va raspunde niciodata. Cu atat mai putin in scris .
Activitatea ministrului inginer-finantist o vedem si o simtim fiecare dintre noi.
Fiindca nu ii gasesc pe Pic si Poc, o mostra de Lolek si Bolek, care sunt pe aproape de personajele autohtone.
Seara trecuta am inceput sa recitesc “Cavalerii” de Ioan Dan. Pentru mine Cavalerii este eterna reintoarcere. Am citit-o de nenumarate ori si de fiecare data am savurat fiecare rand. Umorul este fin, dar romanesc, portetele sunt pitoresti, eroii sunt fantastici, dar in acelasi timp reali prin romanismul pe care il degaja. Avem locuri pitoresti, eroi viteji si haiosi si o istorie scrisa prin sacrificii.
Ma distreaza Caravana si limbutia lui. Zambilica, armasarul, care arata nici a cal, nici a magar si care se adapa cu vin e si el erou de poveste, situatiile sunt fie tensionate, fie hazoase, dar scrise foarte fain. Exista o pofta de viata si bucate tipic romanesti, iar chiolhanurile eroilor nu au nimic grotesc sau agresiv. Pana si numele sunt bine alese : Cae Indru, Ducu cel Iute, Chirila Zece Cutite, Tufanel, Caravana, Stela…
Aici e una din multele fazele hazoase… si un exemplu de palavrageala tip Caravana.
Postul de ieri avea o tentă depresivă? ei bine nu, era una înciudată! de o săptămână vremea ne ameţeşte de creieri. Soare- ploaie, soare- ploaie! Soarele e cu norii ca în bancul ală : intră -iese… până vomită şi leşină.
Nici măcar n-am cu cine mă certa. Dacă încep să urlu la nori, aş putea vorbi cu medicul despre scrisoarea pe care mi-o scriu mie şi o voi primi mâine.
(Bancul :
Într-un spital, doctorul la vizita de seară. Toti sunt agitaţi, unul era linistit şi scrijelea ceva pe o hârtie. Doctorul îl întreabă:
Ma uitam acum afara. O zi superba de vara, care te imbie sa pleci fie la plaja, fie la drumetie. Seara trecuta a fost o vreme de numarat bani, facut copii. La noapte va fi la fel. Maine ma voi gandi la mare- soare, munte-padure. Pe termen lung nu exista o prognoza clara. Vremea a devenit la fel de capricioasa precum vremurile.
A murit Michael Jackson, unul dintre cantaretii care si-a pus amprenta asupra muzicii si chiar a istoriei videoclipurilor, a concertelor pop. Dincolo de cancanurile si controversele pe care viata cantaretului le-a iscat, acesta a marcat in mod incontestabil muzica pop contemporana si chiar mesajul catre lume.
Am fost la concertul din 1996 la concertul sustinut la Bucuresti, care a fost incredibil. Am primit o aparitie uimitoare, spectacol de lumini si costume, muzica pe care o stie o lume intreaga si imaginea unei multimi unite sa il asculte. Poate acolo unde s-a dus va fi mai linistit.
El s-a dus, ramane legenda pentru toti, pentru cei care l-au iubit, urat, detestat, idolatrizat, imitat…
Daca se duc unul cate unul granzii muzici, riscam sa ramanem la lumea playbackului.
Am fost astazi pe la SNSPA si am vazut-o pe Monica la coada formata pentru depunerea lucrarilor de licenta la ID. Nu i-am vazut Bentley ul, nici şoferul, nici nu ma gandisem sa ma uit dupa asa ceva sau poate o parcase prin curte pe undeva. In schimb i-am vazut fetita care e dragalaşă si cumintică, îmbracată frumos, dar cam scorţos pe gustul meu.
Despre mama copilului drăgălaş nu comentez, decât că este într-adevăr înaltă. Nişte muncitori care lucrau în apropiere mi-au zis ca a fost şi ieri pe acolo. De ce ? Nu ştiu. Oare nu a avut bani sa plateasca taxa de examinare si a revenit astazi, după ce a luat leafa?
Nu ştiu alţii cum sunt (zise Creangă), dar eu când am un obiect nou cam dau în mintea copiilor (observaţie personală). De două zile am un nou aparat foto şi fac ce fac, mă învârt de colo colo şi ajung să fac poze. Am fotografiat cerul, covorul,mâncarea, hainele, Doreii care stăteu de pomană, peretele, creionul, vârful de la creion şi nu mai continuu că s-ar putea să vă plictisesc (nu vreau să vă gonesc şi pe voi cei care sunteţi pe aici). Mai am să fotografiez şi hârtia igienică, dar nu e timpul pierdut, până acum nu mi-a trecut prin minte!
Ideea este alta: lucrurile apar altfel prin aparatul foto, chiar si atunci când greşeşti. Iar eu fac asta la fiecare set de poze, fiindcă până acum cuvinte precum diafragmă, expunere, iso, erau doar cuvinte şi atât, fără o finalitate practică. Acum le învăţ descărcând zilnic acumulatorii şi trăgând serii, serii de rateuri şi poze inutile. Sper ca într-o zi descarc acumulatorii pentru fotografii decente. Oricum mă distrez şi acum, în ciuda negrelilor, albicelilor sau mişcăciunilor făcute. Este mai distractiv decât cu vechea “săpunieră digitală” care nu ştia nici măcar zoom. Să nu vă imaginaţi că am un aparat pretabil NASA, dar este aparat de fotografiat (nu am ştiut de expresia “săpunieră digitală” până de curând. )
Există o explicaţie (asta ca răspuns la “pe ce te bazezi?” ) : am dat în mintea copiilor şi basta! Aş pleca din nou la “joacă”, dar am descărcat deja acumulatorii.
Mai bune (fără a mă folosi de auto)
Supraexpusa, prajita, dar imi place
Un tremurici din mana poate fi interpretat drept efect special
dupa vreo 20 -30 de rateuri jaaalnice a iesit asta
Dubiosenii si zăpăceli
ghici creion ce e?
tesatura de la jeans- e albastru pe acolo si nu il vad eu?
Teddy cel haios si cu fundul gras
Nonny cel uitat de timp
) : am dat în mintea copiilor şi basta! Aş pleca din nou la “joacă”, dar am descărcat deja acumulatorii.
